Duminica am iesit mai tarziu din casa. Sa fi trecut vreo patru ore dupa pranz. Adica vreo trei dupa amiaza dupa timpul real. Nu prea aveam chef de nimic. Doar tensiunea (arteriala) se ridicase. Probabil voia sa vada si ea miracolul primaverii. Dar, cum pofta vine mancand, din floare in floare, mi-am revenit si eu. Sa nu uit. Am vazut niste bondari imensi. Daca ar fi avut ochelari, puteam sa jur ca sunt clone ale mele. Nu i-am pozat pentru ca ati fi zis ca sunt trucati. Ia sa vedem, daca ne lasa calculatorul, ce a iesit.
PS Nu masurati cu rigla distantele fata de marginile pozelor!
11 comentarii:
Cum s-ar putea ajunge la fereastra albastră?( cea din dreapta)
imi plac mult pozele tale...
ar trebui sa mai dau si eu prin natura :D
o seara buna!
@ INCERTITUDINI - Care fereastra?
@ £.uzu - Multumesc.
De sus!
Nu stiu.
Pentru o prezentare, atat de detaliata, in contururi coloristice lucrate parca din penel, se trezesc cugetele primaverii. Totul, jocul de culori florale, reflexele stravezii ale pavajului cu nuante viu colorate de un portocaliu hipnotizant. Blocul Hotelul Intercontinental apare ca o retea de difractie ce produce parca interferentele de culoare ale primaverii jucause. Palatul regal si calea Lipscani ne teleporteaza in trecutul lui Caragiale. Cum sa nu-ti creasca tensiunea asa ceva ?
Daca va creste tensiunea, incercati Enalapril. Calculati doza dupa efect.In rest, un comentariu profund, demn de un critic fin, un cunoscator al situatiei geopolitice actuale. Multumesc pentru deprecieri. Pardon, aprecieri.
Referitor la depreciere vs apreciere: depinde de cine apreciaza (inca) portocaliul.
Adica, asa cum ar fi zis Anda Calugareanu, "o portocala lumea 'ntreaga o inju..." Chiar asa? Cica mai sunt vreo 10% care o apreciaza.
Am numarat 8412 pietre...
Sarut mana frumoasa doamna. Cata rabdare ati avut!
Trimiteți un comentariu