marți, 31 decembrie 2013

Revelion nemodificat genetic (1)




L-am sunat pe Elodel. Ideea mi-a venit in urma unei discutii cu o frumoasa doamna. Cred ca se intereseaza de el, dar ramane secretul nostru.
- Ce mai face Elodel?
- Nu stiu. Ultima oara l-am vazut acum trei luni. Mergea tantos, cu mersul acela al fiului de agricultor ce a dobandit o diploma de frezor - rabotor.
- De la curs a inteles ca frezorul isi aranjeaza din ora in ora freza?
- Cred ca da, desi a accentuat pe "rrabotor".
- Poate prinzi un fir despre cum isi petrece Revelionul si ne spui si noua. Imi iau angajamentul sa ma uit pe blogul tau.
- Multumesc. Inteleg ca o faci ca pe o povara.
- Desigur! Imi face mare placere sa ma uit pe blogul tau, dar prefer zelistul. Adica, sa-l vad cum cade. Hahaha.
Pardon! Chestia asta era confidentiala.
- Sa traiesti Elodele!
- Unde ai disparut nene? Nu te mai vede omul...
- Scuze! Am fost ocupat.
- Ce faci de Revelion?
- Sunt ocupat pana peste cap. Trebuie sa predau o lucrare urgenta. Pe trei vrea seful dosarul complet! (V-a placut cum am intors-o?). Tu?
- Inca nu m-am decis. Am mai multe invitatii.

duminică, 29 decembrie 2013

In ceata








Azi a fost ceata. Si se mentine. Timp ideal pentru poze! Asadar, am facut ce am putut. 

sâmbătă, 28 decembrie 2013

Pomul de Craciun



Cam tarziu... dar l-am pozat!

vineri, 27 decembrie 2013

Craciun?

Craciunul. O sarbatoare asteptata. Pregatiri. "Imi fac o rochie noua. Sa moara Virginica de necaz!" "Are Gelu un vin nemaipomenit!" "Ia mai multa tocata! Sa facem sarmale sa-si puna si in cap!" "Ce zici de carpeta asta cu motive populare? Da bine? O sa creada lumea ca tinem la traditii?" "Ia-ti si marama aia. Merge cu rochia." "Le pregatim si niste cadouri?" "Bravo! Dar ce suntem noi? Mama ranitilor?" "Dar de sarbatori..." "Ma lasi cu spiritul Craciunului! Suntem la Daruiesti si castigi?"
A trecut. Nelu zace. "Fi-ar vinul de ras! Si mi-a luat si o basca de bani pe el!" "Lasa iubitule, am facut impresie! Asta conteaza." "Dar ce mergi asa incovoiata?" " Ma doare ficatul. Cred ca de la sarmale. Vai!!! Am pus pe mine 7 kg!" " Eu le-am varsat odata cu vinul" "Vezi ca, pana la urma, a fost bun!"

joi, 26 decembrie 2013

Mos Craciun si tristetea lui Elodel





Vorbeam de Elodel. Trist.
De ce? L-a suparat Mosul. I-a adus cadouri. O camasa alba, ultrafina. O cravata. Gri. Sa dea bine cu butonii si acul de cravata. I-a mai adus un breloc de chei reprezentand sigla unei cunoscute marci de masina. Nu-i dau numele. Sa nu creada lumea ca fac reclama.
Si-a pus camasa, cravata, si-a tras blugii, a saltat geaca de piele din cuier si a iesit. Pe scara, rad copiii de el.

- Elodel s-a echipat pentru sorcova!
Ajunge la taxi (sper ca nu ati uitat ca e taximetrist). Toti colegii de breasla au acelasi breloc la chei. Asta e prea mult. Va trebui sa investigheze.
A aflat. Mosul, in criza de idei, a intrat la solduri. I-a placut brelocul ("da-mi bre locul acela" - banc de pe vremi demult mitraliate). Apoi, a aflat ca la confectii e lichidare de stoc.
Mosii astia!

miercuri, 25 decembrie 2013

Net, net, net

Net, net, net!
Ati observat ca oamenii s-au schimbat?
Telefoane mobile. Imi amintesc o intamplare. In tramvaiul 21. Pe la Obor.
- Da draga. Sunt in tramvai. La Big.
Repeta. Probabi ca nu s-a auzit din cauza zgomotului. Lumea rade.
- Nu te aud. E mult zgomot aici.
Inchide. Se uita nervos in jur. O tanara ii face, complice, cu ochiul.
Netul. Cate zile si nopti nu ne-a mancat? Merita? E mai frumos decat o plimbare prin iarba? Sau, chiar prin orasul zgribulit?
Net, net, net!
Of! Dependenta de net e ca un drog. Un drog cu ecran ultraplat.

marți, 24 decembrie 2013

Postez, deci exist!


Elodel e trist. Foarte trist.
- Ce s-a intamplat?
- Nimic.
- Pe tine te intristeaza asa de tare nimicurile?
- Nimic nu e mai deranjant decat, atunci cand vrei sa stai singur, cu gandurile tale, apare un netot care vrea sa socializeze!
- Ok! Am inteles! Vrei sa fi singur. La revedere!
- Scuze! Nu de tine era vorba! Chiar aveam nevoie de cineva caruia sa ma confesez!
- Regret, azi sunt intr-una dintre zilele acelea in care vreau sa fiu singur.
- Am vazut. Se indesesc pe zi ce trece. Nici pe blog nu ai mai aparut.
- Serios? Citesti aiurelile alea? Hmmm!
M-am departat. Am aflat ulterior ce l-a necajit pe Elodel. O sa radeti, dar, e o poveste cu Mosul! Poate v-o spun dupa sarbatori.


Sarbatori fericite!

luni, 4 noiembrie 2013

Schimba povestea


Am fost la supermarket. Nu aveau. La farmacie. Prea scumpe. Am luat din en-gros.
Ajuns acasa, am schimbat-o. Nu erau murdare. Cand am terminat,  dat din picioare, s-a unduit si a zis:
"Nu era nevoie. Eu sunt neschimbata din mosi, stramosi. Nu trebuia sa te iei dupa aia cu reclamele. Cateodata ma visez pe malul apei, cu capul rezemat de umarul basmului sub clar de luna. Dar de ce iti spun eu toate astea? Tu esti o bruta care nu intelege romantismul. Auzi la el, sa schimbe scutecele povestii!!!"

PS Eu am vrut sa fac o fapta buna, iar ea, nerecunoscatoarea...

marți, 22 octombrie 2013

Povestea



Povestea s-a oprit. Brusc. Exact ca Forest Gamp. A urmat un murmur. Apoi, oamenii s-au risipit. Unul cate unul. Ori in grupuri. Nu au mai ramas decat cativa. 
Atunci a aparut intrebarea. "De ce?" Nimeni nu a stiut sa raspunda. S-a avansat ideea aducerii lui Hercule Poirot. Cineva s-a gandit la Colombo, iar un al treilea l-a propus pe Monk. Nu s-au gandit nici o clipa ca lui Monk nu ii place zborul. Nici nu au luat in calcul ca "povestea" ar putea face parte din cele o suta de spaime ale sale.
Umbrele s-au alungit pana au pierit complet in noapte. Chiar si cei ramasi taceau. Cand si cand se aprindea o bricheta. Un fumator isi aprindea tigarea. Ii mai vedeai ca pe niste fantome. Transfigurati. De ce? De ce?
Dimineata, cand m-am intors acolo, nu mai era nimeni. Sau, nu.

Un tip dormea pe banca. Zambeste. Cred ca viseaza ca povestea merge mai departe.

luni, 30 septembrie 2013

Mancarea unui expert lenes!


Am dat o raita prin hipermarket. Care market? Care vreti voi! Am ales legumele congelate pentru supa (e cel mai ieftin pachet), marar si patrunjel, o ceapa, usturoi, piper...
Se prepara simplu. Ceapa, taiata marunt, se caleste. Se adauga putin cimbru, se adauga un ardei gras, apoi, legumele.
Am oparit rosiile (vreo trei, patru), decojit, maruntit si puse in mancare. Trei catei de usturoi (taiati marunt si ei) si piper. 
Dupa un sfert de ora, am adaugat verdeata tocata si am pus la cuptor. Aici au stat 30 de minute la foc mic. 

PS Daca legumele au prea mult morcov, stoarceti o jumatate de lamaie.

miercuri, 25 septembrie 2013

Chopin




Cu un tipat scurt - de pasari - rasaritul a intrerupt Nocturnele.

marți, 24 septembrie 2013

Sezon









Se apropie sezonul de ofilire. Precaut, am pozat repede floricelele. Unele nu au vrut sa stea la verticala. Cred ca le era somn!

luni, 23 septembrie 2013

In Herastrau


O veverita lucra la trapez. Nu am vrut sa o deranjez. 
A iesit cu rima. Wow! Cred ca pot sa ma fac poet!

duminică, 22 septembrie 2013

Lebada neagra


Dimineata in Herastrau. Poze. Ieri am reusit sa le descarc. Asadar, un nou calup de poze. Reincepe aventura pe net? Nu stiu.

sâmbătă, 21 septembrie 2013

Marul discordiei


Nu mi-a venit alta idee! Dar e mic, mic, mic. A ramas numai cotorul!

sâmbătă, 24 august 2013

Zidul

Vine Roger Waters de la Pink Floyd la Bucuresti. Concertul se va baza pe albumul The Wall (1979). Adica, zidul.
Un post de radio a lansat o intrebare interesanta: "Cum putem darama zidul?"
Raspunsul meu nu e predispus sa multumeasca. Zidul nu poate fi daramat. E mai vechi si mai mare decat "Marele Zid Chinezesc".
Toti alearga spre el, iar cand il ating, se tin de "locul castigat" cu "ghearele si cu dintii". Nimic nu-i poate opri. Calcand peste cadavre, isi continua urcarea.
Chiar daca uneori apar brese in el, se vor gasi mereu "zidari" sa il repare. Zidul este "sistemul". Modificat in miile de ani, el rezista.
Zidul ramane. Restul este protest si visare.

PS Tot fara poze. Aparatul meu nu vrea sa descarce in calculator. Asadar, imaginati-va ce zid doriti!

miercuri, 7 august 2013

Postare intarziata

Dimineata. Intru in baie. Apa rece ma ajuta sa ma trezesc.
- Nesimtitule!
Raman perplex. Cine a vorbit?
Ridic ochii. O figura fioroasa ma priveste de sus. Mai scapa cateva vorbe, dar nu pot sa le reproduc aici.
- Da, cu tine vorbesc! Nu esti in stare sa te barbieresti macar de doua ori pe saptamana.
- Si?
- Ce zice lumea cand te vede pe strada? Umbli in halul asta.
- Nu ma intereseaza! E treaba lor!
- Cand te barbieresti, arati si tu a om!
- Aproape ca m-ai convins. Daca nu uit, maine ma barbieresc.
- Ce e asa greu? Aparatul e in spatele tau.
- Lasa! Sunt grabit.
A bolborosit ceva (tot imposibil de reprodus) si m-a urmarit cu privirea pana am iesit din baie.

marți, 6 august 2013

luni, 5 august 2013

Intalnirea

O masina se opreste la marginea trotuarului. Se deschide portiera. De la volan, o doamna distinsa imi porunceste:
- Urca!
Ma uit in jur. Nimeni.
- Hai ca blochez traficul!
Urc. Doamna priveste in oglinda din stanga. Porneste in tromba. S-a inscris pe banda din mijloc.
- Unde mergi?
- Nicaieri. Iesisem sa fac poze.
- Aaa! Acum stiu unde te-am mai vazut! Erati o multime de oameni care faceau poze.
- Se poate. Am niste cunoscuti cu care mai ies in "excursii foto".
- Eu sint Dalia. Tu?
- Elodel. Sofer de taxi, detectiv amator si, dupa cum v-am spus, amator de poze.
- Esti Elodel si in buletin? Ciudat nume. Suna mai distins Elodiu.
- Elodiu? Sa creada lumea ca sunt element chimic? Potasiu, plutoniu, elodiu...
Zambeste. Este o femeie frumoasa. Pare o profesoara severa. Deux-pieces-ul de culoarea oului de rata, ochelarii cu rame subtiri...
- De ce taci? Spune ceva. Te intimidez?
- Ma gandeam.
- La ce?
- La campul din stanga noastra. Si la copacul acela singuratic. Puteti sa ma lasati aici? As vrea sa fac niste poze.
Opreste. Cobor. Ne salutam, inchid portiera si porneste in tromba. A disparut.
Cine a fost, de unde a venit si unde se duce?
Nu stiu.

duminică, 4 august 2013

I-a aratat pisica








Nu stiu cine si cui, dar i-a aratat pisica!

sâmbătă, 3 august 2013

Postare de weekend



Se apropie dimineata. Imi beau cafeluta. Azi va fi din nou canicula. As iesi pe munte. Nu stiu daca m-as descurca. Nu am mai fost in drumetie de ceva ani.
Ma uit prin calculator. Poze mai vechi, poze mai noi... Idei si obsesii. Floricica albastra e una dintre obsesiile mele. Camera mea nu reuseste sa o prinda asa cum mi-as dori. Ori e neclara, ori (atunci cand iese bine) nu imi pare suficient de expresiva.
Un trandafir prizonier. O parabola. Prizonier intr-o lume care nu recunoaste valorile. Sau, le recunoaste. De aceea se apara de ele.
Ce-mi veni cu postarea asta? E weekend si gandul imi zboara la un monolog de-al lui Caragiu. "Lasa! Decat Garneata..."

joi, 1 august 2013

Povestea


Povestea mergea mai departe (pe trotuarul de vis a vis). Pana sa focalizez, trecuse.