Ce frumoase sunt plimbarile tineretii! Tinandu-te, sau nu de mana. Priviri furise, vorbe, vorbe, vorbe... Te opresti sa admiri cate un maruntis si lumea toata e a ta. Nu conteaza ca e zapuseala, sau gerul Bobotezei. Simti o caldura ce te cuprinde. Cand mainile se ating, sunt transpirate. La despartire un sarut timid pe obraz. Sau numai priviri scurte in ochi si obraji inbujorati.
- Maine ai timp sa ne vedem?
- Te sun. Vorbim.
Si totul se reia. Maine, poimaine... si lumea toata e a ta.
PS Pozele sunt din 5 februarie.
- Maine ai timp sa ne vedem?
- Te sun. Vorbim.
Si totul se reia. Maine, poimaine... si lumea toata e a ta.
PS Pozele sunt din 5 februarie.
11 comentarii:
Iata cum, prin redarea anotimpului geros, nostalgia tineretii poate rechema, din sufletele adormite, dorinta nestapanita, dar inocenta, a intalnirilor adolescentine.
Sigur "dar inocenta"? Nu acumva ati vrut sa scrieti "si inocenta"?
Ce mărunțișuri, domnule, astea-s mărunțișuri?
p.s. nu vă supărați, cățelul este al doamnei?
Care ar fi diferenta?
@ INCERTITUDINI - Care doamna? Sa fie a uneia dintre cele ce cantau "Oda bucuriei" in Japonia?
@ Probleme de sanatate - Ori dorinta nestapanita, ori stapanita de inocenta. Din aceasta dilema nu puteti iesi. Am zis!
Intruchiparea nestapanirii se poate face si prin inocenta
Bine, până la urmă, și cățeii se bucură, nu?
Am priceput! Era "meta..." cum ii zice!
@ INCERTITUDINI - Bine ca nu m-a muscat!
Pentru orice eventualitate, vaccinați-vă!
Sunt major. Implicit, vaccinat.
Trimiteți un comentariu