vineri, 25 decembrie 2009

Vederi

Am gasit niste vederi mai vechi. De cand? Nici macar nu incerc sa le localizez in timp. Le-am "scanat" cu aparatul foto. Greu! A trebuit sa ies pe balcon. Sa am "lumina". Dar au iesit neclare. Se vede ca nu au potrivit bine placile. Cred ca meseriasul era sub efectul "trotilului". Ori abia parasise scoala si era pentru prima data fata in fata cu productia.
Sa intram in detalii.

Biserica Domnita Balasa cazuta ca o placinta in fotografie. Nu se ascunsese inca in spatele blocurilor de pe "Victoria Socialismului asupra Capitalei". Logic, era inca pe Calea Rahovei. Azi e pe Sfinti Apostoli! Cand o fi fost translata?


Curtea Veche, o doamna si un Trabant. Albastru ca cerul. Sau ca marea. In dreapta, planul al doilea, fara interes, Tepes. In ultimul plan banuiesc Hanul Rosu. Nu sunt sigur. Stiu insa ca in prim plan, dupa balustrada, erau niste magazine. Peste, pasari, lenjerii...


Am ajuns la hanul lui Manuc bey. Fara mese in curte. Fara gratare, mici, bere... Totusi, multa animatie. S-o fi semnat un tratat Ruso-Turc si prin anii '70?

Cred ca imaginea urmatoare e luata de pe scari. Palatul Marii Adunari Nationale, Poarta Clopotnita ridicata de Brancoveanu si, aratand ca o macheta, Mitropolia. Ma frapeaza linistea. Desi, judecand dupa copacul din prim plan, e septembrie.


Ultima poza este facuta de pe un bloc de pe 11 iunie. As zice ca de pe cel cu restaurant la parter. Fantana Zodiac, Mausoleul si un palc de norisori. Azi incepe si Parcul Carol sa fie asaltat de blocuri.

PS Greu cu postarea! Au un editor senzational!!! Inventeaza spatii pe care nici nu le-ai cerut si nici nu le banuiesti!

Si sa nu uit: "SARBATORI FERICITE!"

duminică, 20 decembrie 2009

Povestile orasului


Bucurestiul are multe povesti. Unele reale, altele plasmuite, dar cele mai multe ratacesc intre vis si realitate. poate ca asa e natura umana. Sa dea o aura aparte povestilor. Sa imagineze situatii si stari.

Nu am stiut ca statuia spatarului Mihai Cantacuzino, sculptata de Storck, este cea mai veche statuie a unei personalitati din Bucuresti. O spune Radu Oltean pe "Art Historia", dar sunt destul de multi care se indoiesc:"Chiar nu s-au facut pana atunci statui in Bucuresti?"

Coltea e numele cel mai cunoscut din istoria orasului. E numele lui Coltea Doicescu, cel de la care a cumparat spatarul terenul pe care a ridicat asezamintele.

Cele pe care le vedem noi nu au 300 de ani. Au maxim 150. Sa nu uitam ca orasul a trecut prin cutremure, inundatii, Marele foc, distrugeri provocate de invazii si cate si mai cate.

Pana la Revolutie, pe carosabilul bulevardului Bratianu, in fata Muzeului Bucurestiului, era desenat in piatra cubica un contur al Turnului Coltei. Distrus de cutremurul din 1802, este refacut "pe jumatate". Asa mai rezista aproape 90 de ani. Apoi e demolat. Tocmai pentru a face loc bulevardului.