sâmbătă, 31 iulie 2010

Elocentiu Vorbisteanu




Nu il mai vazusem de foarte mult timp.
- Sa traiesti Elocentiule. Ce mai spui?
- Sunt trist. M-am despartit de Virginica.
Soc! Raman blocat. De 25 de ani, de cand se cunosc, ii spune Virginia. 
- Da. E socant. Am fost impreuna cu Virginica 25 de ani.
??? Iar Virginica?
- De ce v-ati certat?
- Nu ne-am certat. Ne-am despartit. Pur si simplu. Am ajuns la concluzia ca suntem prea diferiti.
Ce zice? Ca s-au prins ca nu sunt compatibili abia dupa 25 de ani?
- Se mai intampla. In rest, ce mai zici?
- Cu serviciu, cu baietii la bere... Cum ma sti. Atata doar, ca baietii spun ca am devenit cam tacut.
- Da? Probabil din cauza despartirii.
- Dar tu ce mai zici?
- Eh! Cu ale mele. M-am mai vazut cu Vuvuzel, Elodel s-a mutat de la noi din bloc, Coana Lina e la fel cum o sti...
Si am vorbit. Numai eu. Elocentiu a tacut. Probabil e cu gandul la lumea lui. 
Da. S-a schimbat. 

vineri, 30 iulie 2010

Din nou Vuvuzel


A aparut Vuvuzel. Azi are chef de vorba.
- Am uitat sa-ti povestesc despre Spitalul Colentina. Vechi. Constructia a inceput acum mai bine de 150 de ani. Pe un teren donat de domnitorul Grigore Ghica. Planul l-a facut arh M.Hartl şi a fost aprobat de printul Scarlat Grigore Ghica. Incercarea a fost un esec, asa ca in 1861, constatandu-se de catre o comisie de la EFORIA SPITALELOR ca materialele folosite au fost de calitate slaba, se demoleaza tot si se face alt plan. 
Inaugurarea are loc la 24 ianuarie 1863 de catre Al I Cuza. Simbolistica datei o reprezinta 5 ani de la Unirea Principatelor.
- Vuvuzele, ai fost prin spital?
- Nu acum. Am ramas surprins acum cateva zile, atunci cand am vazut amestecul de cladiri vechi si noi. Asa ca, m-am documentat!
- Bine. Miercuri seara trecusesi de CIRC. Da-i bataie ca nu am loc de toate amanuntele pe blog!
- Merita sa vezi cladirea care a apartinut Comandamentului Jandarmeriei Rurale. E un amestec de gotic si neoromanesc. Parerea mea. Nu stiu ce zic arhitectii, nu stiu nici cand a fost construita, de cine si ce destinatie are azi. Pe vremuri era Militia. Vis a vis de statia de metrou. Un cunoscut stia ca nu se va face statie pe trotuarul acela: "Nu o sa accepte politia sa se faca statie in fata lor!". Pe partea aia statia e tocmai in Barbu Vacarescu. Am aflat cate ceva si despre Jandarmeria Rurala. Stai sa vezi.
Suna telefonul. Vuvuzel isi cere scuze si dispare. Iar m-a lasat cu povestea in balta. Cred ca o sa iasa un serial fluviu. Si asta pentru o singura plimbare. 

PS Ma gandesc cu groaza ca intra in concediu. Daca face turul lumii, il anunt ca nu mai scriu despre el pe blog.

joi, 29 iulie 2010

Dilemele lui Balalache


Se intampla ades sa dai de personaje care mai de care mai ciudate. Un bimbirici de la partidul e-n toate, mai precis electroparlamentar, burtos, cu privire profunda de soricel de biblioteca, vorbeste de barbatie. Cica el de Tokes, care a fost anticomunist, care va sa zica...
Mai mult decat atat. Azi nu poti sa deschizi gura fara sa auzi instantaneu: "Dar si tu!" Se pare ca ne-am intors la mintea pustilor de clasa a 5 a. Lipseste argumentul "Ce e? Bataie!", dar e prin zona. 
Romanii au votat masiv cu realesul. Azi unii il injura. Altii spun ca nu aveau pe cine altcineva sa voteze. Pe astia nu-i inteleg. Pana acum nu au fost la vot. Acum insa, s-au dus. 
Bine mai Balalache. Ce iti veni? 

PS Cred ca problema de baza ramane cea cu sarea. Sa nu o ia mogulii. Cum am mai gasi in magazine sare de mare din Grecia?

miercuri, 28 iulie 2010

Plimbarile lui Vuvuzel Asmaticul


Sper sa nu se supere pe mine Bil cel Negru, om integru, dar suna mai bine decat Vuvuzel Exantematic. Recunosc, i-am furat "supranumele". 

Asadar, dupa o zi de munca, Vuvuzel a iesit sa-si cumpere tigari. Din Obor. Nu spun de care a luat. Daca se autosezizeaza DNA-ul la autodenunt? El zice ca o face ca sa nu-l ia bocul de prost. Nu e a lui. A citit-o undeva. As da linkul, dar te joci cu memoria lui Vuvuzel?

De la Obor, sesizand arsita de la soare, a cautat sa mearga pe la umbra. A traversat sos Stefan cel Mare si a pornit spre Dorobanti. La ora aceea, Raiul pietonilor. In sfarsit, se misca mai repede ca masinile!

Blocurile acund Moara Assan, ridicata la 1853 si arsa deunazi (nu chiar ieri, alaltaieri, dar de curand si, zice lumea, se pare ca totul a fost pregatit), iar partea cu fabrica de ulei, dinspre Lizeanu, demolata mai demult. Moara mai poate fi pozata de amatori, dar Vuvuzel a pornit de la ideea NO FOTO. 

- Nu fac reportaj. Va povestesc pe unde m-am plimbat. Daca va place, plimbati-va si voi. "Parfumul" nu se vede in poze. Si apoi MAI MISCATI-VA C... DE PE SCAUNE!!!

Se vede, prin aleea circului... Nu ati ghicit! Locul unde a fost fabrica de caramida Tonola. Am citit undeva ca locul unde e acum lacul, a fost o groapa de gunoi. Raspunsul e NU! S-or fi aruncat pe acolo gunoaie, dar groapa a aparut in urma "extragerii materiei prime"

Gata. Va las pt azi. V-as mai povesti, dar Vuvuzel are febra musculara. Se retrage acasa sa faca un dus si sa faca nani. La ora asta? De ce nu il cheama Mic Ulga Inar?

marți, 27 iulie 2010


Hotarat lucru, am fata de prost! 
Primesc tot felul de comentarii laudative. Unii imi propun o colaborare, altii se minuneaza ca munca am depus la structurarea blogului.
Nici cu mailul nu stau mai rau. Pentru numai 100 de dolari mi se poate prezice trecutul, prezentul si viitorul. E o specialista Doctor Honoris Pauza. Pot cumpara, la pret promotional, chiftele, costum de scafandru, sau mai stiu eu ce. 
Mai nou, am primit "Ghidul nesimtitului". Probabil ca "Ghidul prostului" lipseste momentan. 
In rest, totul e OK.
Astept provincia.

PS Hai sa va mai omor cu o poezie

CASA INGERILOR

Ingeri albi si îngeri negrii
Se aduna-n asta seara
Sa colinde-ntreaga casa
Intr-un cântec de chitara.

Sa zdrobeasca sub picioare
Tot ce-n cale-or întâlni
Temeri, vise si speranta
Pân’ la zi nu s-or opri.

Zborul noptii, fâlfâind
S-o-ncheia spre rasarit
Se-nvârteste patefonul
Iaras l-ai uitat pornit.

luni, 26 iulie 2010

VALUL


Sunt marea care te atinge
Esti malul care-a frematat
La mangaieri de calde valuri
 Ai tresarit si ai oftat.

Sunt valul care te cuprinde
Aievea si indepartat
Il vezi si-l simti cum te dezmiarda
 De ce ai suspinat ?

duminică, 25 iulie 2010

POVESTI CU MUZE...




Muza e o stare. E ceea ce am vrea sa ne calauzeasc. Muza nu e materiala. De aceea ea nu face decat sa se joace cu sufletul nostru cu promisiunea de a...
Of! Muza e femeie. E ceva care vine sa ne aduca nelinisti si sfarseste prin a ne aduce tristeti.
Ce? Spuneti ca sunt misogin? Rautaciosilor!

EPILOG

Muza, ca si ea-i femeie
Simt ca azi ma paraseste
Si-a facut bagajul, pleaca
Nu stiu unde hoinareste.

N-am sa plang ca astazi, versul
A ramas neterminat
Strofa poate sa astepte
Timpul nu a expirat.

Cand cerul sa va-nsenina
Si pomii vor inmuguri
Iar pasarile vor canta
Stiu ca vei reveni.

INTOARCEREA

Azi noapte muza s-a intors
Si a intrat hoteste-n casa
Pe geamul care l-am uitat
Deschis ieri dupa masa

S-a asezat apoi usor
Din ochi m-a sagetat
Ca si cum nu plecase ea
Eu eram vinovat

Apoi pe cearta ea s-a pus:
"Daca vrei sa te iert !"
"Stai, stai, nu eu m-am dus"
Dar vorbeam in desert

"De mine nu ai scris nimic
Si cat te-am ajutat !
De nu iti ceri acum iertare
Am sa plec imediat !"

As fi lasat-o sa se duca
Dar m-am gandit la voi
Cei care iubesc poezia
Si am primit-o inapoi

PROLOG

Ploua. Muza-mi mofturoasa
Cazut-a-n melancolie
Vrea s-o-mpac si sa m-alunge
Deci, curtata vrea sa fie.

Comentariu: Cine m-a pus s-o reprimesc ?

LEAC 

Un suras m-a indemnat
Sa scriu despre tine
Inima mi-ai incalzit
Si mi-e tare bine.

Comentariu: Randul trei “dadea” mai bine la vers si la cititor 
in forma “Inima mi-ai sagetat” dar, mie asa mi-a venit si nu 
vreau sa-l schimb.

Nu, asta era altfel de muza. O muza care a venint de nicaieri, a trecut pe langa tine, un suras fugar si a disparut ca un fum.

SFARSIT DE CAPITOL

Simt ca muza-mi mofturoasa
Azi din nou ma paraseste
Cred ca s-a cam plictisit
Altul, mai talentat, doreste

Nu cred ca mai voieste azi
Sa-mi spuna cu candoare:
“Poetule ! In genunchi cazi
Si cere-mi iar iertare !”

Defapt, eu nici nu ar dori
S-o las sa ma subjuge
Sa vina iar in zori de zi 
Si seara sa m-alunge

In lumea larg-as vrea sa plec
Si, fara nici o scuza
Sa caut, poate mai gasesc
O diafana muza

O muza blonda si cuminte
Sa ma ajute-n versul meu
Si nu ca asta, ce cu “fitze”
Ma-npiedica mereu

P.S.
S-a dus. Din nou m-a parasit
Dar in ochi i-am citit
Sclipiri adanci, pareri de rau
Asa-i cand te complici

NOUA MUZA

Aseara un miracol s-a produs
C-asa e soarta, se amuza
Si, ca pe-o floare, mi-a adus
O alta muza

Ea s-a uitat timid la mine
Si-a spus, cu voce visatoare
Maestre, dar de ce nu merge
“ ‘N-adancul lor e o licoare” ?

Asta era un comentariu la un vers care m-a chinuit. Puteti observa ca muzele sunt sirete. Te ating la coarda sensibila. Imi amintesc de Ghicitoarele care spun: "Vino sa-ti ghicesc frumosule, chiparosule!"

MINUNEA

Cand m-am trezit de dimineata
Zacea intinsa pe covor
Pentru ca e cam natafleata
Zau ca imi vine s-o omor

A alergat pe strad-acum pustie
De la metrou, adus-a un suflet inghetat
Si-un suflet cald, direct din florarie
Deci n-a plecat, nu m-a uitat

Dau s-o ridic, s-o iau in brate
Dar ea e Muza , e abur usor
Nu pot sa o ridic, nici ea nu poate
Ramane mai departe pe covor

Si simt in ochii ei o licarire
Incep sa ma simt vinovat
Incerc acum sa-i cer iertare
Ea spune ca nu m-a certat

Si uite-asa ma bucur ca nebun
Esti cel mai “cool” cadou pentru Craciun

CONFIDENTA

In noaptea asta nu am somn
Stau si ma uit la Muza
Ii povestesc ce s-a-ntamplat
Insa Ea se amuza

Vazand ca-s tare agitat
Ea mi-a raspuns grabit
( Dupa ce m-a mangaiat)
Esti indragostit

DIVERGENTA

Asculta Muza ticaloasa
De ce imi gonesti cititorii
De ce-ai intrat la mine-n casa
Si imi dai stari contradictorii ?

Ai reusit sa ma vrajesti c-un vers
Ce era bun, e-adevarat
S-apoi darami un univers
Trebui’ sa-l strici neaparat ?

“Citesc tot ce ai scris azi si-mi place
Dar cum te vad cam tulburat
Si nu vreau sa te tin pe ace
Am sa fiu sincera cu-adevarat

Atragi mai mult cand esti nervos
De la mine sa stii
Vei fi iubit cu-adevarat
Dac-asa ai sa scrii

Ea trebuie sa te urasca
Sa aiba un motiv, vezi bine
Ca mai apoi sa se gandeasca
Vesnic la tine

Ai vazut ca esti naiv ?
Sa nu scrii asta sub nici un motiv

AMAGIRI

Sa ma zbenguiesc cu Muza
S-o provoc, s-o ametesc
Sa nu stie niciodata
O doresc, nu o doresc.

Vreau sa scriu, sau doar ma joc
As avea ceva sa spun
Sau vreau doar sa o provoc
S-o opresc din al ei drum ?

O lucire , fulgerare
Vrea, precis, acum sa-i spun
S-asculte a mea chemare 
Sau sa îsi vada de drum ?

Am privit-o cu repros
Si i-am spus: “Daca vrei, pleaca !”
Mi-a raspuns ca-s ticalos
Ma mai iart-o data.

MAI STAI

Mai stai muza, nu pleca
E o seara de basm
Sa mai scriu un vers as vrea
Azi nu vreau vacarm

Vreau sa uit azi si de soacra 
Si de alte ce m-apasa
Vreau sa scriu de primavara
Ce ne intra-n casa

De flori si de papadie
Ce umplu câmpia
De fluturi, de cintezoi
Da-i goala hârtia

Ruga nu mi-a ascultat
A plecat grabita
M-a lasat îndurerat
Inima îmi e ranita

Si aveam asa un chef
Sa va spun si voua
Ce frumoasa este viata
Chiar si-atunci când ploua.

RAZBOIUL MUZELOR

Muza veche, o mai stiti ?
A venit azi cu tupeu
Zice: “Hello, ce doriti ?
Asta e poetul meu !”

Muza noua, diafana
A tacut îngândurata
În scandaluri e profana
Stiti ca a mai fost certata

Am facut-o ticaloasa
Dar acum regret
Fiindca ea, cea mladioasa
M-a facut poet

Muza veche tipa tare
Si vecinii i-a trezit
însa, nu aud ce spune
Ce i-o fi venit ?

“Stii ce, lasa galagia
Eu m-am plictisit de tine
Esti o muza care pleaca
Si doar cand vrea ea revine

Ai vrut altul, talentat
Ce-ti înalta osanale
Unul care sa accepte
Capriciile tale !

Ce te-aduce înapoi
Ce mai vrei de la mine ?
Nu poetul îl doresti
Te iubesti numai pe tine !”

“Lasa ca te cunosc eu
Stiu de ce o vrei pe ea
Te-a vrajit cu un “maestre”
Ti-a ridicat “osana”

Privesc muza diafana
Vad ca toata a rosit
Si-ascunde tandru privirea
Parca a înnebunit

M-am trezit transpirat
Uf ! ce vis ciudat !

ZEI

Coboara zeii din Olimp
In robe lungi, purtând sandale
Aceleasi masti, in orice anptimp
  Al lumii boreale.

Paleste si mândra Athena
Ne gândurile întâlnite
Paleste Muza-mi cea sfioasa
De versurile chinuite.

Cum, sa explice astazi lumii
Si zeilor, lor în special
Ca pana mea este în taste
Si de-aia scriu banal.

“De ce nu vrea sa înteleaga
Ca scrie versuri de duzina
Ce scrie el nu este arta
Poemul nu este uzina”

Asa grait-a înteleapta
Si Muza-mi, din nou a rosit
“N-am vrut sa-i spun, poate se-ndreapta
  Stiu c-am gresit”

Apoi, ea s-a uitat la mine
Si nu mi-a reprosat
Ca o fac de rusine-n lume
Nu m-a certat.

Asa e Muza cea sfioasa
Nicicând morocanoasa.

Of! Muzele astea!

Azi vreau sa scriu!






Sa scriu. Ce? Despre drumuri? Nu alea ale guvernului. Despre drumurile pe care le facem. Pe strada, prin viata...

Nu exista drum perfect. Poate doar in filme.  Sau la inaugurare. Sau am vrea sa...

Sau ce? Nu stiu. Poate ca drumul acesta e inchis. Poate ca drumurlie sunt placute la inceput, iar apoi istovitoare. 

Dar daca nu mai scriu? Ce atatea drumuri?