miercuri, 24 februarie 2010

Senzatii


Traim intr-o lume bantuita de senzatii?
E prea dimineata. Cerul negru refuza sa ne spuna daca e senin sau plin de nori. Luminile orasului se prezinta pe ele insele. Strada ramane intr-o penumbra...
Trec pietoni. Nu sunt inca grabiti. Autobuzele se pregatesc sa intre pe traseu.
Dintr-odata un soc. Te-a bantuit o senzatie de o clipa. Ce a fost?
Ramai ingandurat. Nu vezi masinile cu bruma pe parbrize. Luminile palesc. Ce a fost? Un deja-vu, o plasmuire...
Doi batranei. Unul in baston.
"Buna dimineata"
"Buna dimineata"
"Stiti, cumva, cat e ceasul?"
"5 si 5"
"Multumesc"

PS Pauza de cateva zile s-a datorat sintagmei "In baza noastra de date..."

luni, 22 februarie 2010

Femeia (IV)

As putea spune ca am ajuns cu analiza la final. Este momentul despartirii. Iarasi cauze, moduri de despartire...
Despartirea poate fi propiu zisa (divort), sau indepartare. Se intampla de multe ori sa ii vedem:
"Uite ce frumos! Si la varsta asta ies impreuna la piata. O casnicie reusita! Cum or putea unii?"
De multe ori este o impresie. Chiar si disensiunile raman in spatele usilor inchise. Nu isi spala rufele in public.
Ce se intampla insa dincolo nu vom sti niciodata.
PS Oare dragostea dureaza trei ani, asa cum spune titlul unei piese de teatru?

duminică, 21 februarie 2010

Femeia (III)

Incep disensiunile. Cauzele sunt multiple. O clasificare a lor ar fi interesanta, dar nu face obiectul analizei mele. Incepe faza jignirilor reciproce. Ati observat ca teama numarul unu al femeilor este de nu fi respectate? Culmea este ca punctul lor forte e jignirea. 
"Lasa ca vorbesc cu Z sa faca asta. El se pricepe".
Ce e rau in asta? Incercati sa-i spuneti ca mama gatea mai bine musacaua. Nu e nevoie sa va spun ce urmeaza.-
Trebuie sa recunoasteti ca masurile sunt complet diferite legat de actiunile celor doi. 
"Daca nu am fi noi v-ar manca moliile si gandacii!"
Am amici burlaci. Chiar daca se observa lipsa unei femei in casa, trebuie sa va spun ca am gasit la ei, de fiecare data, o curatenie exemplara.
Nu stiu daca v-am spus, dar am locuit intr-un bloc vechi "dotat cu om de serviciu". Ferentz, asa il chema, era bun la toate. Matura, ingrijea stratul de flori, era fochist, ne scotea din lift atunci cand acesta se bloca si cate si mai cate. Cand nu a mai fost, locatarii au angajat femei de serviciu. Probabil cunoasteti "secventele" cu balustrada plina de praf, cu maturatul "in viteza" etc.
PS Trebuie remarcat ca de foarte multe ori, in faza aceasta, femeile incep sa se ingrase. Interesul pentru modul in care arata scade. Nu stiu de ce si nici nu imi bat capul sa aflu de ce. Probabil este vorba de automultumire, dar nu as baga mana in foc.


sâmbătă, 20 februarie 2010

Rasarit






Buna! Rasare soarele. Ce daca Eliade e cu un cap mai inalt decat dulapul in care a fost pus? Asta a fost viziunea artistului.
Abia astept sa treaca iarna. Zapada a inceput sa piara. Apar pete de asfalt. Din pacate, pe asfalt nu cresc ghiocei. Mai bine pun o poza cu o floare de anul trecut. 
Floricica e mica. Abia se zareste in iarba. As compara-o cu blocul neacoperit cu iadera (Iarna si iedera se ofileste. Parafrazand un cantec: "Frunze ruginii cad printre scari"). Suav langa sheletul de alaturi.
Apoi vor ramane doar pete de zapada. O gargarita voinica va urca nestingherita de circulatia masinilor...
Vine. Trebuie sa vina. O adiere blanda. Un parfum suav de ghiocei si violete. Un "buna dimineata" sfios. Si-un falfait de aripi.
Buna dimineata!
PS Le-am dat si bon de ordine la poze si tot le-a pus pe dos!

vineri, 19 februarie 2010

Femeia (II)

Acum femeia este interesata daca a pus bine mana pe EL. Adica sa nu scape. Chiar incepe sa il "arate in lume". Ideea e simpla: "Fetelor priviti bine! Este al meu. Sa nu va treaca prin cap sa incercati sa va apropiati de el"
Asta a fost inceputul. Introducerea in "lumea ei" este insotita de indepartarea de cunoscutii lui. El trebuie sa fie numai al ei si nimeni nu are voie sa il influenteze. 
- Cand l-am cunoscut pe X, nu purta chiloti.
De ce ar spune asta o femeie? Pare absurd, dar mecanismul e simplu. In acest moment femeia se crede Demiurg. Incepe modelarea barbatului. 
Modelarea contine elemente importante. Primul este ridiculizarea pasiunilor si a prietenilor "cei mai periculosi". Trebuie indepartat de toti "factorii perturbatori". 
Problema s-a rezolvat. Relatia e solida. Modelarea functioneaza corect. Urmeaza faza a treia, dar asta intr-o postare viitoare. 
PS Comentarii? Am omis oare ceva?

joi, 18 februarie 2010

Femeia

Probabil despre femei s-a scris cel mai mult. S-ar putea crede ca mintea barbatului e focusata pe un singur lucru. Trebuie sa admit ca la unii, da. Si nu ma refer numai la obsedatii sexuali. 
Ar trebui sa studiem evolutia unei relatii dintre un barbat si o femeie (X si Y) pentru a intelege momentele de apropiere si de racire. Studiul de caz (x si y) nu se poate referi la un cuplu anume, ci la modul general de abordare, de interactiune a elementelor. Asta a fost tare! Barbatul si femeia elemente in interactiune! Un fel de fizica cuantica.
Sa pornim de la momentul 0. S-au vazut, s-au placut. In prima faza ea gaseste latura frumoasa a caracterului lui. El tinde sa devina pentru e un zeu. Descoperind noi valente ale lui x, se indragosteste de el. Aici trebuie sa spun ca acesta este cel mai placut moment din viata lui. X simte cum e invaluit de o caldura...
Asadar, dupa cum se spune in popor, "y a deschis ochii pe x". Acum incearca (si reuseste - de retinut) sa ii satisfaca toate bucuriile. Ii place sa priveasca la meci, deci va citi cu sfintenie programul TV pentru a afla cand e meciul echipei favorite (de unde a aflat-o?).
Urmeaza faza a doua, dar noi ne vom opri pentru azi. 
PS Am gresit ceva in abordare?

miercuri, 17 februarie 2010

Sedinta foto






Se aduna lumea in englezeasca "furtuna de creiere" sa decida ce si cum. Eu, singur singurel, cu o groaznica furtuna in cutia craniana, decid sa ies la o sedinta foto. Am vazut chestia asta pe un site. La ei era excursie foto. Ceva de genul "Sa ne cunoastem orasul". Pentru a-i contrazice, ies sa vad: recunosc orasul? Ideea reala era legata de o intrebare: "Unde... Doamne iarta-Ma am pus pozele cu Biserica Slobozia de asta vara?" Nu le gasesc. (Trebuie sa fac curatenie prin calculator!) "Dar nu stii cand le-ai facut?" "3 august 2009 ora 10:15!" "Da search" "Da tu!"
Ies in Mosilor. Mi-amintesc de desenele cu Fred Flinstone. Odata, rapit de unii, spune ca nu recunoaste cartierul. Nici eu! Blocuri tip. Atat de impersonale incat te poti crede oriunde. Chiar si la Arad. 
Ce imi veni cu Aradul? Cred ca am ramas cuplat la emisiunea aia cu intretinerea. 
Mantuleasa. Alta epoca. Un bust groaznic. Mircea Eliade. Langa Biserica Mantuleasa. Cred ca am ramas in urma cu intelegerea esteticii.
Ies in Mircea voda. Langa Sf Mina creste un monstru de sticla. L-am pozat anul trecut. Nu ii urmaresc evolutia. Nu e copilul meu! Ajung la maidanul de la Biblioteca Nationala. Niciun dezvoltator? E lung maidanul. Ba e lat! 
Ajung la Pasajul Marasesti. Risc o poza, doua, trei spre Bd Neatarnarii (asa se numea acum un secol). Dau in Magistrala. Cineva imi spune ca se numeste Cantemir. "Inainte asa ii zicea" Care inainte? Parca l-au facut comunistii. Magistrala nord-sud. Realizari marete. Seamana cu Mosilor. Blocuri "cutii de chibrturi". Asa le zicea tata. Cred ca nici Flinstone nu recunoaste cartierul! Gasesc biserica. Ma reped ca un uliu sa pozez. Biserica, nu pe mine! Nu sunt "star". 
Gata! E devreme. Fug la Chirigiu. Vreau la Podul Calicilor! Intr-un timp i se zicea Podul Calitiei. Moftul venea de la niste boieri care isi ridicasera case in zona. Au gasit si argumente: Ecaterina "Calitia" Ipsilanti ajuta saracii. Nu merge! Era o boieroaica pe care o chema Calitia. Nici asta nu tine! Locuia prin zona Unirea. Noroc cu Razboiul de Independenta. Si-a schimbat numele in Rahovei. Rahova, Grivita... Nume de orase bulgare unde s-au dat lupte. A pictat Grigorescu ceva in sensul asta, dar... sa nu va plictisesc. 
Intermezzo. Am facut scoala generala la intersectia Plevnei (Podul de Pamant) cu Berzei. Se numea Sc Gen 165. Apoi, Liceul 42, Sc 201, iar azi Liceul Cervantes. Cand se spargea mingea cu care ne jucam in pauze, colegii ma invoiau la ora urmatoare si fugeam la "vulcanizare". La Chirgiu. Cu tramvaiul 2. Tramvaiul nu mai exista. Vulcanizarea, da!
Imi plac gardurile astea vechi de caramida. Nu stiu de ce. Vama Antrepozite. Si pe asta am mai pozat-o. Nu mai merg spre "Coloseum". Azi intru pe Uranus, Sabinelor, Acvilei, Sirenelor (tot e 16 februarie, ziua internationala a Neptinei. Glumesc. Pe vremea cand ma duceam cu mingea la vulcanizat, era un desen animat la televizor. Marin Boy. Pe sirena o chema Neptina. De ea cred ca tragea Vasile Roaita!)
M-am luat cu vorba si ni v-am mai povestit ce poze am mai facut. Am dat in Maretele Bulevarde. Acolo unde s-au mutat o gramada de provinciali care injura Bucurestiul: "Nu se compara ci Clujul sau Timisoara! Uite ce mizerie!" spun aruncand pe jos ambalajul de la croassant. "De ce nu il pui la cos?" "Da tu ce te bagi tataie? Nu vezi ce mizerie e? Mai conteaza o hartie in plus?"
Trebuie sa fug la servicu. Mai vorbim.
PS Pozele se aseaza cum vrea muschii lor. Inca nu am aflat cum pot sa le asez, dar... mai exersez.

duminică, 14 februarie 2010

Biserica Slobozia

O istorie veche ne spune despre vremea lul Leon Voda. Platind el mult pentru a ajunge la domnie, fu nevoit sa puna biruri noi si sa le mareasca pe cele vechi. Asta atrase dupa sine jale mare. Oamenii fugeau sa scape de biruri. In Transilvania si-au facut armata condusa de Aga Matei, viitorul Domn Matei Basarab. (Aga era cap de osti, nume venit de la turci. Cu timpul imprumutul s-a transferat spre politie, numita in secolul XIX "agie"). Simtind pericolul, Leon aduna boierii ramasi si le promite reduceri de taxe si alte beneficii. Reuseste astfel sa isi formeze o armata (platita acum la timp!) pentru a face fata in lupta ce va avea loc la 23 august 1631 in apropierea zidurilor manastirii Sf Ecaterina. Leon castiga batalia, osemintele celor cazuti in lupta fiind ingropate, iar pe movila rezultata (gorgan) ridica o cruce pentru a cinsti victoria. Nu se bucura de victorie decat un an. Sultanul decide sa ii ia locul pe Scaunul Valahiei chiar invinsul sau, Matei Basarab. 
Abia peste 32 de ani, cand la domnie va veni fiul sau, Radu Leon, numit si Radu negustorul de scoici (1664 - 1669), crucea va fi renovata si ridicata alaturi o biserica.
Azi biserica este o prezenta stranie, o oaza de liniste patriarhala in navalnica intersectie a Magistralei cu Bd Marasesti.
PS Fara poza. Imaginea nu poate reda starea pe care o ai atunci cand te afli acolo. Parca treci printr-o poarta a timpului.