vineri, 28 august 2009

23 august











La 23 august 1944 armata romana a intors armele. Prin participarea comunistilor, prin viziunea lor, s-a declansat "Marea revolutie antifascista si antiimperialista".
Asa suna o pagina de istorie acum 20 de ani. Regele, partidele istorice nu aveau niciun merit. Comunistii, dupa unele pareri, in numar de 600 in toata tara, fusesera cei care bla, bla, bla.
Nimeni nu s-a intrebat nici atunci, nici acum 20 de ani, nu se intreaba nici azi ce si-a dorit, ce isi doreste poporul. Ce isi doreste acea masa utilizata numai ca manevra pentru interesele meschine ale unor...
Ce reprezinta 23 august?
Pentru mine, pentru tine, pentru ei, 23 august reprezinta ultimul asalt al verii, un asalt cu fructe parguite, cu primele frunze vestede ce trosnesc sub talpi. Reprezinta semnalul inceperii pregatirilor pentru iarna ce va veni. Gospodine pregatindu-se pentru magiun si conserve, gospodari pregatind magazia de lemne, gandul la cazanul de tuica...

***
Imi amintesc o poveste despre Unire. Mos Ion Roata voia sa stie la ce foloseste. "Vezi mosule bolovanul acela? Poti sa il muti singur?" "Nu, e prea greu." "Ia puneti mana si luati-l cu omul acela!" "Asa putem!" "Asta e avantajul Unirii! Ai inteles mosule?" "Da. Munca tot pe umerii poporului o sa cada!"
La 23 august 1944 armata romana a intors armele. S-a format parerea ca romanii sunt niste "curve" care se intorc dupa cum bate vantul.

***
Se apropie toamna. De la Sfanta Maria pana la Sfanta Maria Mica nu ploua. E vremea ideala pentru strangerea recoltelor.
Case de chirpici adunate in vatra satului, case rarefiate pe dealurile dintre munti, cu capite de fan asemeni unor foisoare.
Vaci cu talangi unduindu-si soldurile. Un caine s-a tolanit la umbra si motaie.
La Raspantie e vanzoleala mare. Vine Premierul! Camerele de televiziune se aseaza strategic. Un nor de praf anunta coloana oficiala.
"Unde sa stau? De unde se vede mai bine?"
A cosit. Va aparea pe toate posturile. Inca un zambet larg, strangeri de mana electorale si masinile pleaca in tromba.
Pe nea Vasile l-a ars tigarea uitata in coltul buzelor. A scuipat-o si a tras o injuratura.

***
La 23 august 1944 armata romana a intors armele.Parcul e plin de copii. Tipete, veselie. O minge s-a ratacit la picioarele mele. Undeva, in spatele meu, o voce rugatoare: “ Mama, mai stam 5 minute. Te rog!”


PS Articolul apare cu intarziere din cauza unor dificultati tehnice.

miercuri, 19 august 2009

Poveste
















Sa va spun o poveste. Mai corect, sa scriu o poveste.
M-am intrebat intotdeauna de ce le plac oamenilor povestile. Ce resort ascuns zace in ele? Ce ar trebui sa spuna o poveste? Mai bine zis, ce asteapta oamenii de la o poveste?
Ma intreb ce titlu sa ii dau. Poveste fara nume, poveste fara sfarsit... Stiu ca titlurile astea dau bine. Sunt verificate. Dar daca nu ii dau nici un titlu?
OK. Despre ce sa fie? Despre un baiat si o fata. Asta garanteaza succesul. Mai ales daca e cu happyend, sau daca se termina rau de tot. Extremele! Astea atrag. Ce ziceti de o fata prefacuta in stanca, o fata impietrita de disparitia iubitului? Sau de un baiat transformat in cascada.
Gata! Am, gasit! Un baiat transformat in cascada, intr-o apa care sa mangaie iubita transformata in stanca. Un happyend. Se vor mangaia vesnic. Sau o poveste trista. Numai cel ce e geolog sa dea primul cu piatra! Am facut si legatura cu Rasnovul mangaind fata transformata in Cheile Rasnoavei.
Si-am incalecat pe-o sa si am scris povestea asa!

vineri, 14 august 2009

Trei muntzomani si un cardiac la Cheile Rasnoavei






Sa mergem pana in Predeal? Sa urcam pana la Trei Brazi cu masina?
Nicusor a rezolvat problema. 
"E sosea pana la cabana". 
Stie. A vazut la Tamina cum era sa mor. 
"Lasa ca de la Trei Brazi e drum prin padure. Urcam doar un delusor!"
Nu va uitati la el ca are burtica. E cu 10 ani mai tanar ca mine. Si e chiar muntzoman. Bucegi, Fagaras si multi alti munti. A fost si la concursuri de orientare turistica.
Asadar, la Trei Brazi am luat rucsacii in spate si am plecat in cautarea triunghiului albastru. Drumul incepe in spatele cabanei, dupa muntele de gunoi. Primul semn e chiar pe o anexa. 
Intram in padure. Padure, poieni, Dealul de Mesteacan. Asta a fost ceva mai greu, dar m-am descurcat. Si acum, primele poze.