Britanicii au un umor aparte. Sa luam cazul snookerului. Cand o bila se opreste pentru o secunda inainte sa intre in buzunar, se spune ca s-a sters pe picioare. Daca bila a fost trimisa de Roonie O'Sullivan, un spectator striga:
- Sa nu cumva sa indraznesti!
Jerome K Jerome spunea ca George dormea la o institutie de la 9 la 5, in afara de sambata cand dormea de la 9 la 1, apoi venea portarul sa inchida birourile.
Scaunele sunt din pozele mele si nu au nici o legatura cu Maresalul Nobilimii. Ilf si Petrov erau rusi si ne povesteau aventurile Marelui Maestru al combinatiilor, Ostrap Bender.
Pe plaiuri dambovitene, umoristul national e Nenea Iancu, cel al carui bunic a venit in suita lui Caragea voda in Valahia. Am inteles ca bunicul era placintar. Nu vi s-a facut pofta de o placinta?
PS La TV e un serial (la a nu stiu cata reluare) despre extinctii in masa. Ma uitam la extinctia din Permian. Cineva vorbea de numele ciudate ale animalelor de atunci (ex thiraxodonul, daca am citit bine). Ma intreb de unde le-a aflat. O fi vorbit cu stramosul mamiferelor, sau are dreptate Jung cu memoria ancestrala?
3 comentarii:
Eu m-am gândit la ”Scaunele„ lui Eugen Ionescu.
Cât despre cele din imagine, aș zice că este unul singur, un scaun furios!
Cu multe toane!
Mi-ar fi placut sa se numeasca Capriciile (sau aventurile) unui scaun. Si sa-l vad in tot felul de ipostaze: intr-o sala de teatru la capatul unui rand din stal, fata in fata cu o banca din parc, alaturi de un scaun cu rotile intr-un spital.. etc.. etc.
@ INCERTITUDINI - Vi se pare chiar atat de absurda postarea? Si nu stiti ce mai pregatesc!
@ Lilick - Bietul scaun zacea aruncat in drum. Si era si rupt in fund ca un cunoscut ziarist. Ce capricii sa mai fi avut?
PS Furios, langa un scaun cu rotile, fata in fata cu soarta amara... Nu stiu. Mai studiez.
Trimiteți un comentariu