Bombardamentul alungase toata polulatia orasului. Peste tot, scheletele cladirilor. Caramizile ajung pana in mijlocul strazilor. Se vede tapetul de pe putinii pereti ramasi in picioare. Pe unul atarna un tablou. Un tablou vehci, ramas miraculos acolo. Putin, doar putin stramb. Si mobila. O caramida troneaza intr-un fotoliu. O servanta. Printre geamuri si pahare sparte, printr-un miracol, un elefant de portelan parca ar cauta ceva. Intr-o alta casa, a carei pereti par niste creneluri, niste copii au facut un foc. Zdrentuiti si murdari. Se uita cu atentie spre ceaunul prins deasupra focului. Unul tine o lingura de lemn in mana. Ca pe o faclie. Nimeni nu vorbeste. Ochii le sticlesc in lumina focului. Fetele devin din ce in ce mai aurii. Lumina apusului se amesteca printre flacari. Dinspre padure vine o batranica avand o bocceluta in spate. A cules ciuperci. Fetele copiilor se lumineaza.
4 comentarii:
Această descriere este din amintirile dumneavoastră?
Nu.
Jur ca e vorba de razboiul din fosta Yugoslavie
Ati putea avea dreptate. Mie mi se parea ca pustii vorbeau malgasa, dar nu bag mana in foc.
Trimiteți un comentariu