John se trezi greu. Suierul locomotivei de 4:38 ii rasuna in mijlocul cutiei craniene. Parca i se prelingea pe creier. Sau creierul i se prelingea. Si se ciocnea cu mirosul amar al berilor, prea multe, de aseara.
Se oprise in club sa se racoreasca. Acolo isi luase o halba si se retrasese spre un colt. De aici vedea masa de biliard. Singura luminata din toata taverna. Nu auzea nimic. O liniste nefireasca. Si o bila pleca spre buzunar. Traseul ii fu obturat de doi betivi care se incaierasera. Pentru moment auzise murmurul continuu al clubului. Apoi, iar liniste. Strapunsa de un gand. "O fi ajuns bila in buzunar?"
- Hello John!
- Hello Aldrin! Ce e cu tine aici?
- Mi-e o sete... Bere? OK. Sa ne imbatam!
Aldrin a vorbit toata seara. Nu stie ce. Nu a auzit nimic. Doar gandul il urmarea. "O fi ajuns bila in buzunar?"
Cate beri sa fi fost?
Si cum a ajuns, totusi, acasa?
Intra in baie. Se uita mirat la fata mototolita. Isi retrase brusc mana. Fata il zgaria.
"Trebuie sa ma barbieresc"
Se clati cu apa rece pe fata, isi cauta lotiunile. Din ochi. Erau in fata oglinzii.
In bucatarie se auzea suierul ceainicului. Se opri la frigider. Lua pachetul de margarina. Unse cele doua felii prajite, puse alte doua in toaster, ceaiul...
Iesi. Isi ridica gulerul pardesiului si trecu peste sine. Locuia intr-un cartier vechi. Case vechi de caramida. Unghiulare. Semanau cu cantoanele caii ferate ce traversa cartierul. Cand si cand, un copac. Cu frunze negre. Pline de pacura. Pacura era peste tot. Si, de peste tot, rasareau oameni cu sepci si pardesie
PS Nu e poveste. E un tablou. Sau o serie. O mica galerie.
Se oprise in club sa se racoreasca. Acolo isi luase o halba si se retrasese spre un colt. De aici vedea masa de biliard. Singura luminata din toata taverna. Nu auzea nimic. O liniste nefireasca. Si o bila pleca spre buzunar. Traseul ii fu obturat de doi betivi care se incaierasera. Pentru moment auzise murmurul continuu al clubului. Apoi, iar liniste. Strapunsa de un gand. "O fi ajuns bila in buzunar?"
- Hello John!
- Hello Aldrin! Ce e cu tine aici?
- Mi-e o sete... Bere? OK. Sa ne imbatam!
Aldrin a vorbit toata seara. Nu stie ce. Nu a auzit nimic. Doar gandul il urmarea. "O fi ajuns bila in buzunar?"
Cate beri sa fi fost?
Si cum a ajuns, totusi, acasa?
Intra in baie. Se uita mirat la fata mototolita. Isi retrase brusc mana. Fata il zgaria.
"Trebuie sa ma barbieresc"
Se clati cu apa rece pe fata, isi cauta lotiunile. Din ochi. Erau in fata oglinzii.
In bucatarie se auzea suierul ceainicului. Se opri la frigider. Lua pachetul de margarina. Unse cele doua felii prajite, puse alte doua in toaster, ceaiul...
Iesi. Isi ridica gulerul pardesiului si trecu peste sine. Locuia intr-un cartier vechi. Case vechi de caramida. Unghiulare. Semanau cu cantoanele caii ferate ce traversa cartierul. Cand si cand, un copac. Cu frunze negre. Pline de pacura. Pacura era peste tot. Si, de peste tot, rasareau oameni cu sepci si pardesie
PS Nu e poveste. E un tablou. Sau o serie. O mica galerie.
4 comentarii:
Fotografia asta parca este din alte timpuri,anii 60,70!
Multumesc. Asta era ideea. Trebuia sa ne duca cu gandul la "proletariatul englez" din perioada Beatles!
Eu cred ca cetateanul respectiv se uita la vecina din baie printr-un orificiu discret.
Nu, cetateanul nu e obsedat.
Trimiteți un comentariu