Ariciul nu stia. Cine asteapta o lamurire de la un arici? Hanibal si Gratiela plecara mai departe. Pe o poteca ingusta. Pe malul unui parau. Un parau mic, pe malurile caruia erau niste tufe cu niste bobite rosii.
- Aici de ce nu or fi pus panselute?
- Or avea bugetul mai mic.
Si bugetul scadea pe masura ce poteca urca. Si paraul facea, din ce in ce mai des, cascade. Pana si brazii erau din ce in ce mai rari.
- Soro, eu am cam obosit.
- Uite acolo niste cioturi.
Se asezara. Privind in urma, ramasera uimiti.
- Ce mic se vede orasul de aici!
- Parca ar fi o miniatura. Ca dintr-o poveste de demult.
Oraselul de munte parea un furnicar. Niste omuleti mici de tot se foiau sau stateau la cozi. Nu se auzea nimic. Nici zgomotul produs de o motocicleta ce ridica praful de pe drum. Strada nu avea pavaj, dar avea borduri. Sa stie pietonii pe unde trebuie sa circule. Si biciclistii. Din pacate, biciclistii si pietonii incurcau frecvent zonele. Hanibal si Gratiela pornira mai departe. Dupa cateva ocolisuri printre niste stanci (oare unde disparuse paraul), ajunsera pe platou. In departare se vedeau Babele.
- Ai vazut, Mosi nu sunt. Cine a pus numele, va favorizeaza!
- Pai nu vezi ca stancile alea sunt cocosate ca niste babe?
- Ca tu oi fi vreun tantos!
- Lasa ca eu...
Ramasera mai departe rataciti in lumea lor.
Asta a fost toata povestea. Daca v-a placut, bine. Daca nu v-a placut, asta este. Eu alta mai frumoasa nu stiu.
- Aici de ce nu or fi pus panselute?
- Or avea bugetul mai mic.
Si bugetul scadea pe masura ce poteca urca. Si paraul facea, din ce in ce mai des, cascade. Pana si brazii erau din ce in ce mai rari.
- Soro, eu am cam obosit.
- Uite acolo niste cioturi.
Se asezara. Privind in urma, ramasera uimiti.
- Ce mic se vede orasul de aici!
- Parca ar fi o miniatura. Ca dintr-o poveste de demult.
Oraselul de munte parea un furnicar. Niste omuleti mici de tot se foiau sau stateau la cozi. Nu se auzea nimic. Nici zgomotul produs de o motocicleta ce ridica praful de pe drum. Strada nu avea pavaj, dar avea borduri. Sa stie pietonii pe unde trebuie sa circule. Si biciclistii. Din pacate, biciclistii si pietonii incurcau frecvent zonele. Hanibal si Gratiela pornira mai departe. Dupa cateva ocolisuri printre niste stanci (oare unde disparuse paraul), ajunsera pe platou. In departare se vedeau Babele.
- Ai vazut, Mosi nu sunt. Cine a pus numele, va favorizeaza!
- Pai nu vezi ca stancile alea sunt cocosate ca niste babe?
- Ca tu oi fi vreun tantos!
- Lasa ca eu...
Ramasera mai departe rataciti in lumea lor.
Asta a fost toata povestea. Daca v-a placut, bine. Daca nu v-a placut, asta este. Eu alta mai frumoasa nu stiu.
2 comentarii:
Mi-a placut partea 5-a dar, nu am inteles faza cu oraselul si bordurile; cat despre arici doar tepele se evidentiaza precum cele ce lipsesc din p-ta victoriei dupa niste promisiuni. Nu imi mai ramane decat sa-mi dau si eu demisia in 5 minute.
Da. Hanibal si Gratiela si-au dat demisia in cinci acte. Cat despre tepe, ce sa zic?
Trimiteți un comentariu