joi, 2 august 2012

S-a copt Pamantul


Se presupune ca, in prima faza, Pamantul era topit. De ce? Teoreticienii considera ca ciocnirea fragmentelor care au format Pamantul a produs suficienta energie pentru a-l topi. Ba mai exista o teorie care spune ca initial ar fi existat peste o suta de planete. Pamantul s-ar fi ciocnit cu Thea, planeta pe care ar fi inglobat-o. Din ciocnire ar fi rezultat un nor de resturi, din care s-ar fi format Luna.
Sa ne intoarcem la Pamantul topit. Prin racire s-a format o crusta solida. Adica, Pamantul s-a copt! Racirea a dus la aparitia unor placi solide care migrau pe lava. Apoi, placile au acoperit intreaga planeta. In momentul in care temperatura de la suprafata a scazut sub cea de lichefiere a apei, spun asta pentru ca nu vorbim de o presiune normala, apa din atmosfera s-a condensat. A venit o ploaie mare, unii spun ca a fost o epoca Pluviala, si s-au format oceanele.
Presiunea pusa de apa oceanica pe crusta a facut ca placile oceanice sa fie mai subtiri si mai joase dacat cele continentale. In acest mod, la intalnirea acestor placi (litosferice - de la litos, piatra), placile oceanice trec pe sub cele continentale (fenomen de subductie). Atunci cand se intalnesc placile continentale, acestea se ciocnesc, formand muntii. Stiintific, aceasta ciocnire formeaza un orogen. Orogeneza este procesul prin care apar muntii. Urmeaza eroziunea. Stim ca Muntii Dobrogei (formati in orogeneza Caledoniana, acum 600 de milioane de ani) sunt munti erodati, formati mult inaintea Carpatilor, formati in perioada dinozaurilor (Jurasic, acum 180 milioane de ani). Prin eroziune pamantul tinde sa se niveleze. Asa se explica faptul ca nu se poate vedea urma craterelor formate de asteroizii vechi. Totusi, urmele se pot observa (vag) din spatiu (fotografii din satelit).

24 de comentarii:

INCERTITUDINI spunea...

Nu este seminar, așa-i?
Nu știu din ce s-a format Luna, vă cred, adică îi cred pe specialiștii pe care i-ați citat/citit, dar eu iubesc nespus acest astru.
Îmi place să văd cum își reazemă discret tăcerea într-un cot,ascunzându-și o lacrimă în batistuța ei de nori pufoși.
Regină peste constelații!

Mihai spunea...

Aaaa! Nu va luati intotdeaua dupa specialisti. Eu cred ca luna plina este rotunda pentru ca era muuuulta materie ramasa dupa ciocnire. Odata pe luna, Luna e obeza! Odata pe luna? Luna? Ma incurc in luni. Bine ca Pamantul nu are o multime de luni ca alte planete!

INCERTITUDINI spunea...

Pământul are o singură Lună.
De fapt, ea nu este o ”ea”.
Este un satelit. Vedeți cum se încurcă lucrurile?
Stați o clipă- luna este a pământului?
Cum o suportă el, fie chiar și doar o sigură dată pe lună, pe Luna, obeză?

Mihai spunea...

Se suporta reciproc. Si el e cateodata obez. Nu stiu cat de des. Nu am fost pe Luna, sa stau sub "clar de Pamant"!

INCERTITUDINI spunea...

Nu se poate.
Nu putețí sta „sub clar de Pământ„, pentru că Luna este întunecată, chiar dacă pare, deseori, bălaie.
Nu știu de ce, dar nu-mi vine să cred că Luna și Pământul se suportă, de îndată ce ea se tooot învârte/învârtește în jurul lui, de îndrăgostită ce este.
Sau mă contraziceți?

Mihai spunea...

Si este si timida! Da. Nu-si arata niciodata fata. Ati auzit expresia "fata nevazuta a Lunii". Nu?

INCERTITUDINI spunea...

Da. Am auzit și de „În jurul Lunii. Și „De la pământ la Lună”. Doamne, câte le mai trece unora prin minte!
De ce ziceați că Pământul ar fi fost topit , la început?
Care ”început„?

Mihai spunea...

Adica, imediat dupa ce s-a format. In era Arhean, perioada Cryptic. Asa explica specialistii prezenta fierului in miezul Pamantului. Fierul, fiind mai greu, in perioada in care Pamantul a fost topit, a coborat spre centru. Am vazut un documentar in care se explica de ce Pamantul are camp magnetic.

INCERTITUDINI spunea...

De Sima, Sial, parcă așa se cheamă..îmi aduc aminte.
Despre câmpul magnetic , am învățat la fizică: generator,spire, poli magnetici +, -..
Tot la seminar am ajuns.

Mihai spunea...

Silicati de aluminiu si magneziu. Cat despre campul magnetic, acesta aflat in centrul Pamantului este alcatuit din nife, adica fier si nichel. Centrul este solid (din cauza presiunii), iar invelisul sau e lichid. Prin deplasarea invelisului se creeaza un electromagnet. Complicat, nu?

INCERTITUDINI spunea...

Cine? electromagnetul?

Oana D. spunea...

O sa-mi permit o corectura mica: muntii de la noi formati in orogeneza caledoniana, intr-adevar mult anterioara celei alpine, au fost erodati pana la radacina si astazi a mai ramas din ei doar Podisul Dobrogei. Muntii Dobrogei, adica Macin, sunt din orogeneza hercinica, ceva mai tanara decat aceea caledoniana, dar mai veche decat cea alpina. Muntii, la modul general, intr-adevar pot sa se formeze si datorita miscarilor tectonice (de fapt falierilor succesive, inaltarii si coborarii microplacilor, datorate printre altele alunecarii placilor majore pe astenosfera), se formeaza si prin fenomenul de vulcanism, dar majoritatea lor in prezent sunt munti de incretire.

Cat despre Luna, imi amintesc ca in anul intai, la Oceanografie, la formarea Oceanului Pacific ni s-a povestit o teorie frumoasa (din mai multe), despre cum Pamantul, pe vremea cand inca nu se racise complet, ar fi fost lovit de un mare asteroid si din acel impact colosal s-a desprins o bucata din planeta, care ar fi format Luna. Chipurile de aceea Pacificul este relativ rotund ca forma, si este singurul ocean care nu are rift, iar placa Pacifica e cea mai rigida dintre toate placile majore ale planetei.

Cam atat, cer scuze daca am deranjat cumva prin interventia mea. Da' mi-a placut tare mult subiectul asta candva, si mi-ati adus in memorie acele vremuri.

Mihai spunea...

Aveti perfecta dreptate. Nu stiu de unde mi-a ramas in cap ideea de orogeneza caledoniana (cred ca pentru ca imi place cum suna). Eu ma ocup de chestiile astea cam de un an (pe cont propriu), asa ca interventia dumneavoastra este binevenita. Totusi, legat de Luna, am o mare problema. De ce nu s-au intors resturile pe Pamant? Sunt indemnat sa cred ca Luna exista, dar era mult mai mica decat azi.

Oana D. spunea...

Pentru ca s-ar fi desprins acea bucata de materie si ar fi fost propulsata de puterea impactului exact intr-o zona de atractie din care nici in spatiu nu putea sa plece, nici pe Pamant sa revina. Si astfel, acea masa de materie de pe Pamant ar fi devenit satelitul natural al acestuia.

Prea multe amanunte nu tin minte sa ni se fi dat, cel putin in privinta acestei teorii, pentru ca un mare contraargument impotriva ei este teoria miscarii placilor tectonice si a derivei continentelor a lui Wegener, conform careia candva exista un singur uscat - Pangeea, si un singur ocean - Panthalasa. Asa ca, Pacificul s-a definitivat ca forma mult mai tarziu, dupa ce deja Pangeea se rupsese in doua - Godwana in sud si Laurasia in nord, care la randul lor s-au rupt ulterior in continente cam asa cum le stim azi (aproximativ, pentru ca, de exemplu, India s-a rupt din Antarctica si a migrat catre nord-est, lipindu-se de Asia si contribuind la formarea si inaltarea Hymalaiei; alte miscari tectonice de anvergura sunt de data recenta la scara geologica - vezi formarea salbei de lacuri Victoria, Tanganika, Malawi pe o linie de falie care va duce la ruperea Africii de Est si migrarea ei inspre nord-est in urmatoarele mii de ani). Totusi desi teoria lui Wegener poate fimult mai usor demonstrata cu probe, Pacificul ramane oarecum misterios prin faptul ca nu are rift (de aici rezulta o anume rigiditate si rezistenta la presiunea celorlalte placi tectonice, de aici rezulta prezenta cercului de foc al Pacificului si a zonelor seismice active atat in vest - Japonia si Indonezia, cat si in est - falia San Andreas respectiv vulcanii din cordiliera Andina) si este considerat cel mai vechi bazin oceanic al planetei.

Uau! :) ce mult am scris!...

Mihai spunea...

Inteleg. Ramane un mister. De ce planetele gigant au inele, iar Pamantul le-ar fi transformat intr-un satelit.
Din ce am citit eu, contientele s-au tot unit si rupt de cateva ori. Teoria spune ca un supercontinent duce la un efect de "capac". Astenosfera supraincinsa il impinge, ducand la rupere in zonele mai slabe. Asa apar rifturile.
Nici legat de rifturile Pacificului, nu sunt lucruri clare. O teorie vorbeste de o migrare a unei zone vulcanice pe sub ocean (???). Asa se explica migrarea vulcanica in Hawai. Ar fi ca o gaurica intr-un cearceaf care se muta!!!

Oana D. spunea...

Asta cu planetele nu tine de geografie, ori cel putin pe vremea studentiei mele nu se invata asa ceva. Dar as spune ca din cauza ca planetele mici au o forta de atractie mai mica si deci materia care alcatuieste inelele planetelor trans-jupiteriene (mai putin Pluto, care a si fost retrogradat la nivel de asteroid) a fost mult mai putina. Dar poate ca planetele mici nici nu au avut asemenea nori de materie in jurul lor, poate ca satelitii lor sunt asteroizi mari prinsi in zona lor de atractie. (Apropo de aceasta teorie, se spune ca si Venus ar fi o planeta aparuta ulterior formarii sist. solar - pt. ca in vechime nu era mentionata, ar fi aparut mentionata doar de la un anumit moment dat incolo: o sa caut informatia asta prin niste carti, sper sa le mai am).

Imi place teoria cu migrarea zonei vulcanice, desi in trecut se stia ca lava vulcanica provine direct din astenosfera, iar astenosfera este uniforma pe sub litosfera, e un invelis, de fapt. Dar sigur, noile tehnologii or fi adus si noi informatii in domeniu, eu nu mi-am mai dat nici un upgrade la geografie de cand predau numai engleza.

Mihai spunea...

Cred ca m-am exprimat eu gresit. Litosfera oceanica e "cearceaful" Asadar, cred ca e vorba de placi oceanice care se intalnesc sau se despart. M-am uitat pe o harta oceanica si acolo era un rift identic cu cel Atlantic si in Pacific. Tot acolo se spunea ca malurile Pacificului se apropie cu 0.5 Km pe an. Despre trecut, mai nimic.

Mihai spunea...

Am gasit harta la adresa: http://en.wikipedia.org/wiki/Seafloor_spreading

Probleme de sanatate spunea...

Aceste placi sunt aceleasi cu placile tectonice responsabile de cutremure?

Mihai spunea...

Da.

Oana D. spunea...

Dar acel rift (daca nu cumva or fi doar niste falii) al Pacificului nu are aceeasi functie ca acela din mijlocul Atlanticului, si din care iese permanent lava, care face sa se departeze Americile de Africa-Europa si sa se contracte Pacificul.

O sa incerc un raspuns mai amplu, pe blogul meu. Prea mult imi place subiectul :)

Mihai spunea...

Multumesc. Pe care dintre ele? Poate ma anuntati cand scrieti. Sunt curios ca... un barbat!

Oana D. spunea...

Era evident ca nu pe cel culinar :)))

http://oana1964.blogspot.ro/2012/08/calatorie-in-geomorfologia-pamantului.html

Mihai spunea...

Vedeti? Avantaj, eu. Blogul meu este absolut culinar! Este un ghiveci.