Matinal

Dimineata. Ger. Se amesteca vaporii din aerul respirat cu fumul tigarii. Lumina ciudata. Lampile cu vapori de sodiu arunca razele pe o lume ce pare neagra. Frunze negre, inghetate. Casante. De aproape vad acele de gheata.
Am ajuns in statie. Primii calatori asteapta infrigurati troleibuzul. O tanara clipeste spre un tanar. Acesta "si-a pus pieptul de oras". Intra in vorba.
Am terminat tigarea. Vad troleibuzul. Imi fac un calcul rapid al pasilor printre nameti.
N-o sa credeti, dar strada e curatata. Troleibuzul alearga. Urca si coboara. Nu, nu e liftul. Sunt pasagerii. Statie dupa statie.
Cobor. Sunt in fata Cismigiului. Nu ma pot abtine sa nu intru pe alei. Chiar daca sunt cele de langa bulevard. Astept momentul in care soarele va topi zapada. Si ghioceii vor strapunge patura de nea.
Nu. Nu astept acum. Acum trec podul Izvor si ma indrept spre masina. Asta este. Trebuie sa iau autobuzul. De la cap la (aproape) cap.
Am ajuns. Soarele nu a rasarit inca. Traversez curtea. Este un sir de curti. Glumind, imi spun ca trec prin portile stelare.
Este inca devreme. Mai am timp de o cafea. De la automat. Si o tigara.
Apar si ceilalti colegi. Pe rand. Ultimii vin in fuga. Imi amintesc de un amic. Spunea ca acestia joaca jocuri de noroc. Jogging pe bani.
Soarele se pregateste sa se catare pe cer. Incepe o noua zi de munca.