Hanibal si Gratiela (2)

Mergand ei mai departe au ajuns intr-o poiana. In Poiana Tapului. Aici lumea era adunata pe ulite. Auzisera ca se scumpesc alimentele si scosesera de prin beciurile caselor ustensilele de stat la coada. Lumea cumpara ulei, zahar, conserve de peste, carne, fasole cu carnati, malai, faina si cate si mai cate. Vulpea cea hoata dadea tarcoale unei bolte de vita. Era cam inalta asa ca se lasa pagubasa.
Aranja cu un pui care sarise, nu stiu de ce, gardul. As fi zis ca pastea pe ulita, dar puii nu pasc.
- Nu ma manca vulpeo! Eu sunt mic. Mai mult puful de mine! Daca ma lasi in viata ti-o dau pe mama. E mai mare si mai gustoasa.
Vulpea, in criza de siretenie, il lasa sa treaca dincolo de gard.
- Acum mai mananci pe ma-ta ca sunt facut la incubator!
Hanibal si Gratiela rasera de vulpea ce pleca cu coada intre picioare cand, vazura un corb cu cascaval in cioc.
- Aoleu! Daca il prosteste pe asta?
- Nu cred Gratielo. E corb batran. Sigur l-a citit pe La Fontaine.
Asa era. Corbul puse cascavalul pe acoperisul unei case.
- Nu e asa vulpeo ca sunt frumos?
Urmareau in continuare vulpea. Incepuse sa li se faca mila de ea. Pana cand, din josul ulitei, veneau niste gaste.
- Gata! Pe astea le mananca. Cred ca stii povestea.
- Dar daca astea sunt gastele care au salvat Sinaia?
- Sinaia? Cand a fost salvata?
- Doar nu crezi ca astea au pasaport? Ce sa caute la Capitoliu?
Vulpea se opri admirativa.
- Vai ce frumoase sunteti!
Gastele devenira, brusc, flamingo.
- Care dintre noi e mai frumoasa?
- Toate, dar conteaza mai mult care e mai gustoasa!
Le-a mancat pe toate. Si a spus exact replica din poveste: "Gustoase foc! Dar proaste..."