Desigur, o plimbare poate sa-ti duca pasii pe oriunde. Pe un trotuar parasit, aflat langa o cladire ce pare parasita, unde sunt parcate niste masini ce par sa stea acolo de cand lumea...
Doar iarba ce napadeste bordura mai da un semn de viata. Si gandul ca acolo, in zare, asteapta biblioteca. Biblioteca? Mai vede cineva in ea altceva decat o cladire?
10 comentarii:
Chiar că mi s-a făcut dor de o sală, mereu răcoroasă, liniștită, pași ușori, file atent întoarse,cu degete cuminți..tot timpul..
Îmi amintesc de o stradă..postarea aceasta îmi trezeşte foarte multe amintiri!
@ INCERTITUDINI - O sala. Un zgomot. Priviri. Si un suras speriat pentru ca a ucis tacerea.
@ Raisa - Poate ca cel mai bine s-ar potrivi o veche melodie:
http://www.youtube.com/watch?v=9fqhBn9Z1L0
cald in Bucuresti...nu ???
Dezastru!!!
Nu stiu de ce dar mie imi plac locurile parasite:-??
Probabil linistea care le inconjuara. Probabil o clipa din alte vremuri ce se intoarce...
Nu mai este Bucurestiul deodinioara, este o proiectie mastodontica a impletirilor esuate ale imaginarului individual si colectiv, sprijinite de o conceptie arhitectonica caduca, pierduta in spatiul spiritual sterp precum in vazduhul din arsita Saharei
Ba da. Este acelasi dintotdeauna. Nu se construieste alaturi, ci peste cadavre
Cred ca au confundat intentionat profetii cu profanatorii. Nimic numai ramane sfant in gandirea acestor siluitori de peisage
Trimiteți un comentariu