Un contrast ce trece neobservat. Exceptand teava, prim-planul este eclectic.
Problema se complica atunci cand privim fundalul. Fotografia nu a fost facuta sa-l scoata in evidenta. Si apoi, nu se vede ca motiv am avea. Un garaj deasupra caruia, la balcon (mai precis, pe o veranda intr-un stil oriental) unde sunt puse rufe la uscat. Casa de alaturi nu ne spune nimic.
Sa ne intoarcem la casa din prim-plan. Daca pana spre sfarsitul secolului XIX in Bucuresti, haosul targului era spart de cateva cladiri mai apropiate de baroc, in preajma Independentei, eclectismul francez patrunde in forta, transformand orasul.
Nu este aici locul sa vorbim de "vechile case" precum Palatul Sutu (actualul Muzeu Municipal), Casa Universitarilor de pe strada Dionisie Lupu (fosta casa a bancherului Librecht. Aici ar fi loc de un mic comentariu. Arhitectul Luigi Lipizer si-a pus amprenta pe spatiul bucurestean prin trei cladiri. Casa Librecht, casa Breslelor si casa Bosianu din parcul Carol. Trei exemple de baroc de o rara frumusete).
Sa ne intoarcem la stilul eclectic. Impus de Regele Carol, pentru a da prestanta cladirilor in care functionau institutiile statului, stilul a prins si in domeniul privat, numeroase case de la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX mergand in aceiasi directie. "Bucurestiul vechi", asa cum il vedem noi azi, este expresia acelei vremi.
Parfumul strazilor de demult este spart de imaginea de fundal, tipic balcanica. Un targ devenit peste noapte in oras cosmopolit prin constructie, dar ramas doar targ balcanic in atitudine.
Problema se complica atunci cand privim fundalul. Fotografia nu a fost facuta sa-l scoata in evidenta. Si apoi, nu se vede ca motiv am avea. Un garaj deasupra caruia, la balcon (mai precis, pe o veranda intr-un stil oriental) unde sunt puse rufe la uscat. Casa de alaturi nu ne spune nimic.
Sa ne intoarcem la casa din prim-plan. Daca pana spre sfarsitul secolului XIX in Bucuresti, haosul targului era spart de cateva cladiri mai apropiate de baroc, in preajma Independentei, eclectismul francez patrunde in forta, transformand orasul.
Nu este aici locul sa vorbim de "vechile case" precum Palatul Sutu (actualul Muzeu Municipal), Casa Universitarilor de pe strada Dionisie Lupu (fosta casa a bancherului Librecht. Aici ar fi loc de un mic comentariu. Arhitectul Luigi Lipizer si-a pus amprenta pe spatiul bucurestean prin trei cladiri. Casa Librecht, casa Breslelor si casa Bosianu din parcul Carol. Trei exemple de baroc de o rara frumusete).
Sa ne intoarcem la stilul eclectic. Impus de Regele Carol, pentru a da prestanta cladirilor in care functionau institutiile statului, stilul a prins si in domeniul privat, numeroase case de la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX mergand in aceiasi directie. "Bucurestiul vechi", asa cum il vedem noi azi, este expresia acelei vremi.
Parfumul strazilor de demult este spart de imaginea de fundal, tipic balcanica. Un targ devenit peste noapte in oras cosmopolit prin constructie, dar ramas doar targ balcanic in atitudine.
12 comentarii:
Mă doare când aud și văd „ s-a spart..„Mă refer la case.Niciodată n-am avut vreme să „bat „centru vechi al capitalei cu piciorul. Chiar simt un regret.
În schimb, am văzut Brăila, partea de demult. Nu am acum cuvinte, am scris, am făcut multe poze.În spatele casei memoriale a lui Panait Istrati, începeau „Ciulinii bărăganului„, în par era ceasul de flori . Și undeva, se auzea Dunărea. Lipseau vapoarele..
Mi-e ciudă pe oameni, pe timp, pe uitare.
Probabil faceti o eroare. Haosul era spart. Oglinda vechiului targ, macinat de indiferenta ancestrala (aici am fost profund) precum oglinda apelor de zborul pescarusilor, albatrosilor... Eclectismul francez nu distruge barocul. Se adauga lui. Targul plin de hanuri se transforma.
Stop! Am vorbit mai mult decat am scris in postare!!!
„centrul„.„Bărăganului„..rămân corigentă.
Nu luati toate greselile in serios! Oricine poate rata ocazia de a avea sucesuri. Mie mi s-a intamplat de o mie de ori ca unii sa nu vrea sa vorbeste cu mine, dar, din pacate, nu am ajuns europarlamentar.
Dublu eclectism,la nivelul compozitiei unei edificiu,si la nivelul compozitiei urbane de ansamblu,nu?Bucurestiul de astazi este oricum mai pestrit decat cel de odinioara.Ador salba lui de lacuri...dar si unele cladiri ma fascineaza.
Bucurestiul este condamnat sa ramana acelasi. Nu, nu e o gluma. E o spirala in care se deplaseaza. O spirala in care isi face loc (mai bine zis, isi pastreaza locul) mentalitatea.
Sa stii ca si conservatorismul are ceva bun....prea multa goana dupa nou,mai implica si carente afective ma gandesc.Unii se despart usor de vechi,altii nu,chiar nu pot?De ce oare?
Eu, fiind mai in varsta, sunt mai conservator. Totusi, multi tineri sunt fascinati de trecut. Din ce in ce mai multi.
Sa revin la mentalitate. Ma refeream la mentalitatea de targovet a bucuresteanului. Ati observat ca nu au nici o legatura constructiile noi cu ansamblul din care, teoretic, fac parte? Dorinta aceasta de a iesi in evidenta, de a fi "mai tare".
Mihai,este foarte dificil sa adaogi o cladire moderna langa un ansamblu de cladiri ce poarta amprenta stilistica a altor vremuri...pentru asa ceva e nevoie de mult discernamant,de arhitecti foarte priceputi,de edili neparanoici care asculta de sfatul arhitectului,de materiale potrivite,de bani generosi uneori daca vrei arta ci nu carpeala,improvizatie calica.De multe ori gusturile altora conduc,se fac astfel compromisuri si se ajunge la rateuri ingrozitoare.Unitatea in compozitie e insasi esenta artei...cu atatea obstacole,mentalitati, samavolnicie, ce te mai mira!?
Sincer? Nimic!
De ce aceste cladiri, adevarate monumente de arhitectura, au fost uitate si parasite iar, unele chiar demolate ?
Ce vina am eu?
Trimiteți un comentariu