Ploaia se oprise. Norii se alergau pe cer. Totusi, pe strada nu batea vantul. Intai timid, apoi din ce in ce mai mare, un soare rosu isi facu loc pe cer. Spre apus. Parea ca se prelinge printre nori. Niste nori rosi, violeti si gri. Pana si soarele parea deformat. Parea taiat feli. Numai bune de pus in toaster. Parca asa ii zice la aparatul de prajit paine.
Dintr-un copac ma picura. Nu chiar. Apa a venit in valuri atunci cand s-au scuturat frunzele. E de bine. Imi aranjez freza intr-o vitrina. Cu mana. La mine nu s-a inventat pieptenul.
O vrabie sta zgribuluita. Se uita in jur. Cu miscari sacadate. Nu stiu la ce se gandeste. A tasnit dupa o musculuita.
Strada e pustie. In asfaltul ud se reflecta farurile masinilor ratacite. Un caine latra. Nu stie de ce, dar a adunat inca vreo trei prin preajma. Toti se uita nelamuriti in jur. Unde e pericolul? Cine e dusmanul pe care trebuie sa il urmareasca?
Dintr-un tufis a iesit un fluture. S-a asezat pe o floare. In lumina difuza, floarea pare sa fie plina de roua. Fluturele e prea usor pentru a scutura apa.
Dupa un bloc gri apare curcubeul.
7 comentarii:
Daca am putea sti cine e dusmanul...
Nu stiu nici ei...
:D Dupa ploaia tot timpul apare si curcubeul!:D De-asta imi place mie ploaia!:)
Multumesc de vizita!:)
Curcubeul apare si la fantanile de la Piata Unirii. Cateodata trec special pe acolo sa il pozez.
Apare si acolo:D:) Apare si cand te joci cu furtunul:D hi hi
Curcubeul a venit odată cu americanul.
De atunci i-a rămas obiceiul să iasă în lume.
Interesant blog. Nu vorbeam de al meu!
Trimiteți un comentariu