Nu, nu ploua. Numai ca frunzele, imbatranite, obosite, plictisite cad pe asfaltul reavan. Nu, asfaltul nu e reavan. Ce, e pamant deszapezit?
Waw! Ce-mi place sa calc pe frunze vestede. Sa ascult povestile lor. Nu, fosnetul nu e sfasietor. E mangaierea zilelor ce au fost si a zilelor ce vor veni.
4 comentarii:
De ce călcați pe poveștile lor?
Lăsați-le să se stingă adunându-se în ele.
Îmi plac toate frunzele!
În toate nuanțele!
imi place!! ceea ce ati scris! imi plac si fotografiile!
frumos!
Sunt super fotografiile:) Imi plac in special cele cu frunzele cazute:)
O zi frumoasA:)
Daca povestile s-ar pierde, am fi mai saraci.
Trimiteți un comentariu