luni, 31 octombrie 2011

Pica










Nu, nu ploua. Numai ca frunzele, imbatranite, obosite, plictisite cad pe asfaltul reavan. Nu, asfaltul nu e reavan. Ce, e pamant deszapezit?
Waw! Ce-mi place sa calc pe frunze vestede. Sa ascult povestile lor. Nu, fosnetul nu e sfasietor. E mangaierea zilelor ce au fost si a zilelor ce vor veni.

4 comentarii:

INCERTITUDINI spunea...

De ce călcați pe poveștile lor?
Lăsați-le să se stingă adunându-se în ele.
Îmi plac toate frunzele!
În toate nuanțele!

scriitor anonim spunea...

imi place!! ceea ce ati scris! imi plac si fotografiile!
frumos!

C.L.M. spunea...

Sunt super fotografiile:) Imi plac in special cele cu frunzele cazute:)

O zi frumoasA:)

Mihai spunea...

Daca povestile s-ar pierde, am fi mai saraci.