Elodel si cuvintele cheie

Ma pregateam sa ies ca o furtuna din casa. Pe hol, zgomot inconfundabil de pasi. Ma opresc. Cheia ramane suspendata in aer, asemeni mainii mele. Poate scap. A inceput sa ma irite pisalogul asta de Elodel.
Cioc, cioc, cioc. Tac. Poate crede ca am plecat de acasa.
- Stiu ca esti acolo! Vorbim pe drum. Hai ca te duc cu taxiul. Gratis.
Argumentul decisiv. Deschid si ies ca fulgerul.
- Scuze! Azi chiar ma grabesc. Trebuie sa ajung urgent.
- Departe?
Continuam discutia pe scari. Respir greu. Batranetea, fumatul...
- Ar trebui sa te mai lasi de fumat. Dar hai sa-ti spun repede. Ieri am prins din zbor niste vorbe. El: "Carturesti...vernisaj...negru" Ea: "Ne facem ca nu ne cunoastem" Mai mult nu pot sa-ti spun. Si asa vorbeste lumea de mine. Nu vreau sa se creada ca ma bag in treburile oamenilor.
- Si? Ce e cu asta?
- Ce e cu negrul ala? Si de ce nu vor sa afle lumea ca sunt impreuna?
- Elodele, te-ai dat cu presa de scandal!
- Am ajuns. Unde te las?
- Aici e bine.
Cobor. Ma bufneste rasul. Elodel nu stie de "Bucurestiul in alb si negru". Sper ca nu s-a prins. Nu. Sigur ca nu. A plecat in tromba.