Era la sfarsitul anilor '50.
Barba- barbarie
Gura- gurarie
Nas- calaras
Ochii- bazaochi
Sprancene- cotofene
Frunte- valatuc
Hap de mutuluc!
Si ma tragea de ciuf!
Asta era gluma pe care o facea tata.
Nu stiu de ce mi-am amintit-o. Este una dintre multele povesti ale copilariei. Este o poveste din perioada in care ma duceam la frizer pe cheiul Dambovitei pentru ca acolo era un frizer gras si batran, un frizer care imi spunea povesti cand ma tundea. Mai era acolo un frizer. Tot mos. Ca in filmele cu Mupets (Astea aveau sa apara mult mai tarziu). Nu imi placea. Ma tachina mereu. Cand a murit "frizerul meu" am incetat sa ma duc la frizeria aceea. Am pretextat ca celalalt mos ma trage de par cand ma tunde. Asa ca m-am mutat la o fizerie care era mai aproape de casa. In Piata Kogalniceanu.
PS Actualizarea pe blogul meu lasa de dorit. Nu stiu de ce. O fi vreo problema cu serverul ? Sau mi-a spart cineva contul!
4 comentarii:
Da. Ti l-au spart securistii. :))
exista amintiri care ne reintineresc atat sufleteste, cat trupeste..
* frumos post
Pentru că amintirile vin brusc, nechemate!!
Ca si amintirile, securistii vin brusc si, mai ales, nechemati. Nimic nu ne intinereste. Este o stare gresita, de moment. Nu, nu sunt pesimist si nici trist. Ar fi ciudat. La ora asta?
Trimiteți un comentariu