joi, 30 august 2012
miercuri, 29 august 2012
Cu roua
Acum vreo trei luni am facut niste poze dupa ploaie. Va prezint trei dintre ele. Ace si picaturi de apa. Credeti ca au iesit bine?
PS Stiu ca nu e roua, dar nu as vrea sa se spuna ca a iesit "apa de ploaie".
PS Stiu ca nu e roua, dar nu as vrea sa se spuna ca a iesit "apa de ploaie".
marți, 28 august 2012
Pilaf
Greu! Arsita ma omoara! Am fost in piata sa ma pregatesc. Ardei, ceapa, ciuperci, patrunjel... Vreau sa fac un pilaf. Orezul il am. Nu este el cine stie ce (e de la ajutoare UE pentru someri), dar nu se pune! Tot orez se numeste ca este.
Prima mea grija a fost sa il clatesc. Asta, la 3 dimineata! Parca e mai racoare. Daca nu sunteti familiarizat cu retetele, se spala pana apa ramane limpede. Cum gunoaiele se ridica la suprafata, le strangeti cu o spumiera. Asa se zice? Chestia aia cu care strangeti spuma la supe. Odata clatit orezul, trecem la lucruri serioase. Orezul ramane in apa, iar noi ne apucam sa taiem ceapa (julien), ardeiul gras (fasii) si morcovul rondele. Sper ca ati dedus ca ardeiul l-am spalat si i-am scos semintele, ca cepei i-am scos "cojoacele" uscate si am spalat-o, iar morcovului i-am lasat coaja pe care am spalat-o bine (are multe vitamine) si apoi, le-am pus intr-o cantitate de apa dubla decat cea de orez. Un pic de "vegeta" si am lasat-o la fiert. Intre timp, pe alt foc, am pus ceaunul cu ceva ulei la incins. Exact timp cat sa feliez ciupercile. Calit si ele, scos pe o farfurie, scurs orezul si pus la calit, amestecand bine timp de un minut. A sfarait putin (nu era uscat bine), apoi am adaugat "supa de legume" care fiersese suficient. Capac si 12 minute nu m-am atins de nimic. Sau m-am atins. De patrunjel pe care l-am taiat marunt. Dupa ce au trecut cele 12 minute, am dat ceaunul de pe foc (Atentie! E fierbinte. Sa nu va ardeti la mana) si l-am acoperit cu un servet (sa se patrunda bine orezul). Pentru ca nu mai aveam nimic de facut, am pus de o cafea. Cand cafeaua a fost gata, am adaugat in ceaun ciupercile si patrunjelul, am amestecat bine si am pus capacul la loc. Dupa ce imi beau cafeaua de dimineata, am sa imi pun pilaful in farfurie si am sa vad cum a iesit.
PS Urati-mi succes. Sper sa nu incep prost ziua.
Prima mea grija a fost sa il clatesc. Asta, la 3 dimineata! Parca e mai racoare. Daca nu sunteti familiarizat cu retetele, se spala pana apa ramane limpede. Cum gunoaiele se ridica la suprafata, le strangeti cu o spumiera. Asa se zice? Chestia aia cu care strangeti spuma la supe. Odata clatit orezul, trecem la lucruri serioase. Orezul ramane in apa, iar noi ne apucam sa taiem ceapa (julien), ardeiul gras (fasii) si morcovul rondele. Sper ca ati dedus ca ardeiul l-am spalat si i-am scos semintele, ca cepei i-am scos "cojoacele" uscate si am spalat-o, iar morcovului i-am lasat coaja pe care am spalat-o bine (are multe vitamine) si apoi, le-am pus intr-o cantitate de apa dubla decat cea de orez. Un pic de "vegeta" si am lasat-o la fiert. Intre timp, pe alt foc, am pus ceaunul cu ceva ulei la incins. Exact timp cat sa feliez ciupercile. Calit si ele, scos pe o farfurie, scurs orezul si pus la calit, amestecand bine timp de un minut. A sfarait putin (nu era uscat bine), apoi am adaugat "supa de legume" care fiersese suficient. Capac si 12 minute nu m-am atins de nimic. Sau m-am atins. De patrunjel pe care l-am taiat marunt. Dupa ce au trecut cele 12 minute, am dat ceaunul de pe foc (Atentie! E fierbinte. Sa nu va ardeti la mana) si l-am acoperit cu un servet (sa se patrunda bine orezul). Pentru ca nu mai aveam nimic de facut, am pus de o cafea. Cand cafeaua a fost gata, am adaugat in ceaun ciupercile si patrunjelul, am amestecat bine si am pus capacul la loc. Dupa ce imi beau cafeaua de dimineata, am sa imi pun pilaful in farfurie si am sa vad cum a iesit.
PS Urati-mi succes. Sper sa nu incep prost ziua.
luni, 27 august 2012
Cvorum
Vasilica se trezi buimac. Ceva nu era in regula. Apa curgea siroaie pe el. Se uita la termometru.
- Ptiu! 32 de grade. Si e abia 7 dimineata.
Se opri sub dus. Parca era ceva mai bine. Dupa zece minute se hotari sa iasa. Se sterse cu un prosop, dupa care... transpira la loc.
Ibric, cafea, tigaie, ceapa, doua oua... Fierbe apa. Doua lingurite de cafea si una de zahar. Omleta se pregateste sa se arda. Frunze de patrunjel, capac... Da cafeaua in foc! OK. A stins ambele focuri. Mai amesteca in cafea, ia capacul de pe omleta, toarna cafeaua in cana, taie doua felii de paine si le pune in prajitor.
Inapoi in baie. Azi trebuie sa se barbiereasaca. La fix. Exact cat sa se raceasca omleta si cafeaua. Suna telefonul.
"Vino mai devreme"
- De ce?
"Avem sedinta"
- Dar ce arde?
"Georgescu si-a dat demisia. Trebuie sa luam act"
- Si fara mine nu puteti?
"Nu avem cvorum"
- OK Incerc.
Inchide telefonul. Nu si usa de la dulapul din baie.
- Aaaauuuu! Fir-ar sa fie. O sa-mi iasa un cucui.
- Alo! Nu pot sa mai vin azi. M-am lovit de usa dulapului din baie. Ma duc la doctor sa imi iau trei zile de medical.
"Ia-ti 5. Nu stii ca trei zile nu se platesc?"
- De bani imi arde mie? Mi-a iesit un cucui in frunte. Si doare!
"Ce facem cu cvorumul? Aspazel nu poate veni nici el. Cica l-au intepat tantarii azi noapte"
PS N-au avut cvorum. Georgescu sa mai astepte. Sunt atatea probleme mai importante...
duminică, 26 august 2012
Suburbie
John se trezi greu. Suierul locomotivei de 4:38 ii rasuna in mijlocul cutiei craniene. Parca i se prelingea pe creier. Sau creierul i se prelingea. Si se ciocnea cu mirosul amar al berilor, prea multe, de aseara.
Se oprise in club sa se racoreasca. Acolo isi luase o halba si se retrasese spre un colt. De aici vedea masa de biliard. Singura luminata din toata taverna. Nu auzea nimic. O liniste nefireasca. Si o bila pleca spre buzunar. Traseul ii fu obturat de doi betivi care se incaierasera. Pentru moment auzise murmurul continuu al clubului. Apoi, iar liniste. Strapunsa de un gand. "O fi ajuns bila in buzunar?"
- Hello John!
- Hello Aldrin! Ce e cu tine aici?
- Mi-e o sete... Bere? OK. Sa ne imbatam!
Aldrin a vorbit toata seara. Nu stie ce. Nu a auzit nimic. Doar gandul il urmarea. "O fi ajuns bila in buzunar?"
Cate beri sa fi fost?
Si cum a ajuns, totusi, acasa?
Intra in baie. Se uita mirat la fata mototolita. Isi retrase brusc mana. Fata il zgaria.
"Trebuie sa ma barbieresc"
Se clati cu apa rece pe fata, isi cauta lotiunile. Din ochi. Erau in fata oglinzii.
In bucatarie se auzea suierul ceainicului. Se opri la frigider. Lua pachetul de margarina. Unse cele doua felii prajite, puse alte doua in toaster, ceaiul...
Iesi. Isi ridica gulerul pardesiului si trecu peste sine. Locuia intr-un cartier vechi. Case vechi de caramida. Unghiulare. Semanau cu cantoanele caii ferate ce traversa cartierul. Cand si cand, un copac. Cu frunze negre. Pline de pacura. Pacura era peste tot. Si, de peste tot, rasareau oameni cu sepci si pardesie
PS Nu e poveste. E un tablou. Sau o serie. O mica galerie.
Se oprise in club sa se racoreasca. Acolo isi luase o halba si se retrasese spre un colt. De aici vedea masa de biliard. Singura luminata din toata taverna. Nu auzea nimic. O liniste nefireasca. Si o bila pleca spre buzunar. Traseul ii fu obturat de doi betivi care se incaierasera. Pentru moment auzise murmurul continuu al clubului. Apoi, iar liniste. Strapunsa de un gand. "O fi ajuns bila in buzunar?"
- Hello John!
- Hello Aldrin! Ce e cu tine aici?
- Mi-e o sete... Bere? OK. Sa ne imbatam!
Aldrin a vorbit toata seara. Nu stie ce. Nu a auzit nimic. Doar gandul il urmarea. "O fi ajuns bila in buzunar?"
Cate beri sa fi fost?
Si cum a ajuns, totusi, acasa?
Intra in baie. Se uita mirat la fata mototolita. Isi retrase brusc mana. Fata il zgaria.
"Trebuie sa ma barbieresc"
Se clati cu apa rece pe fata, isi cauta lotiunile. Din ochi. Erau in fata oglinzii.
In bucatarie se auzea suierul ceainicului. Se opri la frigider. Lua pachetul de margarina. Unse cele doua felii prajite, puse alte doua in toaster, ceaiul...
Iesi. Isi ridica gulerul pardesiului si trecu peste sine. Locuia intr-un cartier vechi. Case vechi de caramida. Unghiulare. Semanau cu cantoanele caii ferate ce traversa cartierul. Cand si cand, un copac. Cu frunze negre. Pline de pacura. Pacura era peste tot. Si, de peste tot, rasareau oameni cu sepci si pardesie
PS Nu e poveste. E un tablou. Sau o serie. O mica galerie.
Hanibal si Gratiela (5)
Ariciul nu stia. Cine asteapta o lamurire de la un arici? Hanibal si Gratiela plecara mai departe. Pe o poteca ingusta. Pe malul unui parau. Un parau mic, pe malurile caruia erau niste tufe cu niste bobite rosii.
- Aici de ce nu or fi pus panselute?
- Or avea bugetul mai mic.
Si bugetul scadea pe masura ce poteca urca. Si paraul facea, din ce in ce mai des, cascade. Pana si brazii erau din ce in ce mai rari.
- Soro, eu am cam obosit.
- Uite acolo niste cioturi.
Se asezara. Privind in urma, ramasera uimiti.
- Ce mic se vede orasul de aici!
- Parca ar fi o miniatura. Ca dintr-o poveste de demult.
Oraselul de munte parea un furnicar. Niste omuleti mici de tot se foiau sau stateau la cozi. Nu se auzea nimic. Nici zgomotul produs de o motocicleta ce ridica praful de pe drum. Strada nu avea pavaj, dar avea borduri. Sa stie pietonii pe unde trebuie sa circule. Si biciclistii. Din pacate, biciclistii si pietonii incurcau frecvent zonele. Hanibal si Gratiela pornira mai departe. Dupa cateva ocolisuri printre niste stanci (oare unde disparuse paraul), ajunsera pe platou. In departare se vedeau Babele.
- Ai vazut, Mosi nu sunt. Cine a pus numele, va favorizeaza!
- Pai nu vezi ca stancile alea sunt cocosate ca niste babe?
- Ca tu oi fi vreun tantos!
- Lasa ca eu...
Ramasera mai departe rataciti in lumea lor.
Asta a fost toata povestea. Daca v-a placut, bine. Daca nu v-a placut, asta este. Eu alta mai frumoasa nu stiu.
- Aici de ce nu or fi pus panselute?
- Or avea bugetul mai mic.
Si bugetul scadea pe masura ce poteca urca. Si paraul facea, din ce in ce mai des, cascade. Pana si brazii erau din ce in ce mai rari.
- Soro, eu am cam obosit.
- Uite acolo niste cioturi.
Se asezara. Privind in urma, ramasera uimiti.
- Ce mic se vede orasul de aici!
- Parca ar fi o miniatura. Ca dintr-o poveste de demult.
Oraselul de munte parea un furnicar. Niste omuleti mici de tot se foiau sau stateau la cozi. Nu se auzea nimic. Nici zgomotul produs de o motocicleta ce ridica praful de pe drum. Strada nu avea pavaj, dar avea borduri. Sa stie pietonii pe unde trebuie sa circule. Si biciclistii. Din pacate, biciclistii si pietonii incurcau frecvent zonele. Hanibal si Gratiela pornira mai departe. Dupa cateva ocolisuri printre niste stanci (oare unde disparuse paraul), ajunsera pe platou. In departare se vedeau Babele.
- Ai vazut, Mosi nu sunt. Cine a pus numele, va favorizeaza!
- Pai nu vezi ca stancile alea sunt cocosate ca niste babe?
- Ca tu oi fi vreun tantos!
- Lasa ca eu...
Ramasera mai departe rataciti in lumea lor.
Asta a fost toata povestea. Daca v-a placut, bine. Daca nu v-a placut, asta este. Eu alta mai frumoasa nu stiu.
sâmbătă, 25 august 2012
Hanibal si Gratiela (4)
- Trezeste-te! Ne-au mancat veveritele placintele!
Buimac, Hanibal sari in picioare. Ideea nu a fost prea buna. Ii paraira toate oasele. Se balangani cativa metri si cazu cat era de lung.
- Unde? Cine? Cum?
Gratiela isi retinu cu greu rasul. Apoi, ca o sora buna ce era, sari sa il ajute sa se ridice.
- Te-ai lovit rau?
- Nu soro. Dar am vazut veverita cu placinta in bot. A luat-o pe acolo.
O luara amandoi la fuga. Sa recupereze placinta. Nu au avut noroc. Veverita era mult mai sprintara. Nu se putea compara cu cei doi batranei. Au dat de niste buturugi pe care s-au oprit sa isi revina. Atunci au realizat ca s-au ratacit din nou.
- Offf! Iar o luam de la capat. Unde om fi ajuns?
- Uite un arici!
Ariciul incerca sa se faca nevazut, dar, daca vazu ca a fost observat, se intoarse catre ei:
"Ce cautati in salbaticia asta?"
- Ariciul a vorbit?
"Da, eu. Ce va mirati asa?"
- Ne-am ratacit. Ne-a furat veverita placinta.
Ariciul se tavalea prin iarba de ras. Nu-i venea sa creada:
"Dar ce, i-au cazut dintii? Nu mai mananca alune?"
- Si era asa buna! A facut-o Hanibal. Cum numai el stie.
"Asa se explica. A trecut odata pe aici un tip, Elodel, care venise cu niste placinte extraordinare. Dar nu erau facute de el. Erau facute de Coana Lina. Ne-a povestit el. Am ramas cu toti cu gura cascata. Si erau asa de gustoase!"
- Ariciule, stii pe unde ar trebui sa mergem ca sa ajunem inapoi acasa?
Buimac, Hanibal sari in picioare. Ideea nu a fost prea buna. Ii paraira toate oasele. Se balangani cativa metri si cazu cat era de lung.
- Unde? Cine? Cum?
Gratiela isi retinu cu greu rasul. Apoi, ca o sora buna ce era, sari sa il ajute sa se ridice.
- Te-ai lovit rau?
- Nu soro. Dar am vazut veverita cu placinta in bot. A luat-o pe acolo.
O luara amandoi la fuga. Sa recupereze placinta. Nu au avut noroc. Veverita era mult mai sprintara. Nu se putea compara cu cei doi batranei. Au dat de niste buturugi pe care s-au oprit sa isi revina. Atunci au realizat ca s-au ratacit din nou.
- Offf! Iar o luam de la capat. Unde om fi ajuns?
- Uite un arici!
Ariciul incerca sa se faca nevazut, dar, daca vazu ca a fost observat, se intoarse catre ei:
"Ce cautati in salbaticia asta?"
- Ariciul a vorbit?
"Da, eu. Ce va mirati asa?"
- Ne-am ratacit. Ne-a furat veverita placinta.
Ariciul se tavalea prin iarba de ras. Nu-i venea sa creada:
"Dar ce, i-au cazut dintii? Nu mai mananca alune?"
- Si era asa buna! A facut-o Hanibal. Cum numai el stie.
"Asa se explica. A trecut odata pe aici un tip, Elodel, care venise cu niste placinte extraordinare. Dar nu erau facute de el. Erau facute de Coana Lina. Ne-a povestit el. Am ramas cu toti cu gura cascata. Si erau asa de gustoase!"
- Ariciule, stii pe unde ar trebui sa mergem ca sa ajunem inapoi acasa?
vineri, 24 august 2012
Hanibal si Gratiela (3)
Sa lasam gastele. Si vulpea. S-a retras in padure sa-si faca siesta. Hanibal si Gratiela au plecat mai departe. Rataciti prin jungla urbana.
- Soro, pe unde am ajuns?
- Nu stiu. Tot rataciti suntem. Draga Hanibal, tu esti eminenta cenusie. Tu ar trebui sa-ti dai seama ce drum ar trebui ales.
- Cred ca drumul asta nu duce nicaieri. Sa ne asezam pe o bancuta, uite una acolo, si sa ne gandim.
Se gandira mult. Soarele cobora spre apus. Se ascundea undeva, dincolo de crestele muntilor. Niste nori grabiti se alergau deasupra vaii. Probabil isi cautau un culcus unde sa doarma.
- Cred ca ar trebui sa cautam si noi un loc unde sa dormim.
Gratiela tresari. Se pierduse in gandurile ei. Nu vazuse nici apusul, nici norii.
- Uite ce frumos! Rasare Luna. O secera alba pe cerul din ce in ce mai albastru. Mai inchis. Mai indigo.
- Ai dreptate. Mie mi se face foame. As manca niste placinte cu mere.
- Uite sus, acolo, o cabana. Faci aluatul ala bun, asa cum numai tu stii?
- Uite un magazin. Iau eu faina, zahar si un baton de vanilie cat culegi niste mere si le razuiesti.
- Bine. Nu uita sa iei unt si vreo doua oua!
In zece minute urcasera deja la cabana parasita. Cat pregati Hanibal aluatul, Gratiele fugi sa adune niste crengi uscate. Cand placinta aburea, se inoptase de tot. Stelele clipeau pofticioase.
- Doamne ce frumos e aici!
- Da. O lume ireala. Ma simt cu 50 de ani mai tanar. Iti amintesti ce povesti frumoase ne spunea mama?
Erau vremuri despre care nici padurea nu-si mai aminteste. Vremuri cu haiduci, domnite si castele care azi au ramas in paragina. Si vantul canta un menuet. Cei doi frati zbarciti adormira acolo, pe prispa cabanei.
- Soro, pe unde am ajuns?
- Nu stiu. Tot rataciti suntem. Draga Hanibal, tu esti eminenta cenusie. Tu ar trebui sa-ti dai seama ce drum ar trebui ales.
- Cred ca drumul asta nu duce nicaieri. Sa ne asezam pe o bancuta, uite una acolo, si sa ne gandim.
Se gandira mult. Soarele cobora spre apus. Se ascundea undeva, dincolo de crestele muntilor. Niste nori grabiti se alergau deasupra vaii. Probabil isi cautau un culcus unde sa doarma.
- Cred ca ar trebui sa cautam si noi un loc unde sa dormim.
Gratiela tresari. Se pierduse in gandurile ei. Nu vazuse nici apusul, nici norii.
- Uite ce frumos! Rasare Luna. O secera alba pe cerul din ce in ce mai albastru. Mai inchis. Mai indigo.
- Ai dreptate. Mie mi se face foame. As manca niste placinte cu mere.
- Uite sus, acolo, o cabana. Faci aluatul ala bun, asa cum numai tu stii?
- Uite un magazin. Iau eu faina, zahar si un baton de vanilie cat culegi niste mere si le razuiesti.
- Bine. Nu uita sa iei unt si vreo doua oua!
In zece minute urcasera deja la cabana parasita. Cat pregati Hanibal aluatul, Gratiele fugi sa adune niste crengi uscate. Cand placinta aburea, se inoptase de tot. Stelele clipeau pofticioase.
- Doamne ce frumos e aici!
- Da. O lume ireala. Ma simt cu 50 de ani mai tanar. Iti amintesti ce povesti frumoase ne spunea mama?
Erau vremuri despre care nici padurea nu-si mai aminteste. Vremuri cu haiduci, domnite si castele care azi au ramas in paragina. Si vantul canta un menuet. Cei doi frati zbarciti adormira acolo, pe prispa cabanei.
joi, 23 august 2012
Clubul Sportiv Muncitoresc (CSM)
Erau, pe vremuri, cluburi sportive ale muncitorilor. La unul dintre acestea lucra si Bula. (Actiunea se petrecea intr-un judet din nordul tarii) Intr-o zi, aceste intarzie. Seful vine la el nervos:
- Bula, de ce ai intarziat?
- Sa vedeti sefu'. Am soacra bolnava. M-am dus cu ea la spital.
- Si tovarasul Director are o soacra bolnava si nu intarzie la seviciu!
Peste cateva zile, Bula intarzie iar.
- Bula, de ce ai intarziat?
- Sa vedeti sefu'. Am dus copilul la gradinita.
- Si tovarasul Director isi duce copilul la gradinita si nu intarzie la seviciu!
Mai trec cateva zile.
- Bula, de ce ai intarziat?
- De prost!
PS Desi in acel an clubul a retrogradat, nu se stie nici azi daca s-a intamplat din cauza intarzierilor lui Bula, sau...
PS 2 In ultimul moment am aflat ca tovarasul Director a fost avansat ulterior la Clubul Central Roman (CCR) pentru ca la cluburile din Iasi si Suceava locurile din conducere erau ocupate.
- Bula, de ce ai intarziat?
- Sa vedeti sefu'. Am soacra bolnava. M-am dus cu ea la spital.
- Si tovarasul Director are o soacra bolnava si nu intarzie la seviciu!
Peste cateva zile, Bula intarzie iar.
- Bula, de ce ai intarziat?
- Sa vedeti sefu'. Am dus copilul la gradinita.
- Si tovarasul Director isi duce copilul la gradinita si nu intarzie la seviciu!
Mai trec cateva zile.
- Bula, de ce ai intarziat?
- De prost!
PS Desi in acel an clubul a retrogradat, nu se stie nici azi daca s-a intamplat din cauza intarzierilor lui Bula, sau...
PS 2 In ultimul moment am aflat ca tovarasul Director a fost avansat ulterior la Clubul Central Roman (CCR) pentru ca la cluburile din Iasi si Suceava locurile din conducere erau ocupate.
PS 3 Unii spun ca tovarasul Director Aspazel Dunguleanu era marinar. Altii spun ca dungile marinarilor erau orizontale.
miercuri, 22 august 2012
Hanibal si Gratiela (2)
Mergand ei mai departe au ajuns intr-o poiana. In Poiana Tapului. Aici lumea era adunata pe ulite. Auzisera ca se scumpesc alimentele si scosesera de prin beciurile caselor ustensilele de stat la coada. Lumea cumpara ulei, zahar, conserve de peste, carne, fasole cu carnati, malai, faina si cate si mai cate. Vulpea cea hoata dadea tarcoale unei bolte de vita. Era cam inalta asa ca se lasa pagubasa.
Aranja cu un pui care sarise, nu stiu de ce, gardul. As fi zis ca pastea pe ulita, dar puii nu pasc.
- Nu ma manca vulpeo! Eu sunt mic. Mai mult puful de mine! Daca ma lasi in viata ti-o dau pe mama. E mai mare si mai gustoasa.
Vulpea, in criza de siretenie, il lasa sa treaca dincolo de gard.
- Acum mai mananci pe ma-ta ca sunt facut la incubator!
Hanibal si Gratiela rasera de vulpea ce pleca cu coada intre picioare cand, vazura un corb cu cascaval in cioc.
- Aoleu! Daca il prosteste pe asta?
- Nu cred Gratielo. E corb batran. Sigur l-a citit pe La Fontaine.
Asa era. Corbul puse cascavalul pe acoperisul unei case.
- Nu e asa vulpeo ca sunt frumos?
Urmareau in continuare vulpea. Incepuse sa li se faca mila de ea. Pana cand, din josul ulitei, veneau niste gaste.
- Gata! Pe astea le mananca. Cred ca stii povestea.
- Dar daca astea sunt gastele care au salvat Sinaia?
- Sinaia? Cand a fost salvata?
- Doar nu crezi ca astea au pasaport? Ce sa caute la Capitoliu?
Vulpea se opri admirativa.
- Vai ce frumoase sunteti!
Gastele devenira, brusc, flamingo.
- Care dintre noi e mai frumoasa?
- Toate, dar conteaza mai mult care e mai gustoasa!
Le-a mancat pe toate. Si a spus exact replica din poveste: "Gustoase foc! Dar proaste..."
Aranja cu un pui care sarise, nu stiu de ce, gardul. As fi zis ca pastea pe ulita, dar puii nu pasc.
- Nu ma manca vulpeo! Eu sunt mic. Mai mult puful de mine! Daca ma lasi in viata ti-o dau pe mama. E mai mare si mai gustoasa.
Vulpea, in criza de siretenie, il lasa sa treaca dincolo de gard.
- Acum mai mananci pe ma-ta ca sunt facut la incubator!
Hanibal si Gratiela rasera de vulpea ce pleca cu coada intre picioare cand, vazura un corb cu cascaval in cioc.
- Aoleu! Daca il prosteste pe asta?
- Nu cred Gratielo. E corb batran. Sigur l-a citit pe La Fontaine.
Asa era. Corbul puse cascavalul pe acoperisul unei case.
- Nu e asa vulpeo ca sunt frumos?
Urmareau in continuare vulpea. Incepuse sa li se faca mila de ea. Pana cand, din josul ulitei, veneau niste gaste.
- Gata! Pe astea le mananca. Cred ca stii povestea.
- Dar daca astea sunt gastele care au salvat Sinaia?
- Sinaia? Cand a fost salvata?
- Doar nu crezi ca astea au pasaport? Ce sa caute la Capitoliu?
Vulpea se opri admirativa.
- Vai ce frumoase sunteti!
Gastele devenira, brusc, flamingo.
- Care dintre noi e mai frumoasa?
- Toate, dar conteaza mai mult care e mai gustoasa!
Le-a mancat pe toate. Si a spus exact replica din poveste: "Gustoase foc! Dar proaste..."
marți, 21 august 2012
Hanibal si Gratiela
Au fost odata doi batrani. Pe fratele mai cocosat il chema Hanibal, iar pe sora mai zbarcita o chema Gratiela. Intr-o buna zi, nu sunt sigur ca era asa buna, s-au hotarat sa plece prin padure. Ca sa nu se rataceasca, au luat cu ei un cos cu mure pe care s-au hotarat sa le imprastie din loc in loc, spre bucuria ursuletilor. Intorcandu-se, Hanibal spuse:
- Gratiela, cred ca ne-am ratacit. Nu mai vad murele in urma noastra.
(Ursuletii nu-i vedea pentru ca se ascundeau in spatele copacilor.)
- Hanibal! Ti-ai uitat ochelarii acasa.
- Dar tu le vezi?
- Nu stii ca eu nu port ochelari pentru ca ma imbatranesc?
Mergand ei mai departe, au ajuns la casa zgripturoaicei.
- Dupa ce cunosti?
- Elementar draga mea Gratiela! Vezi ce scrie pe presul de la intrare?
- Da. "Bine ati venit la Mon a!"
- Ai observat ca lipseste ceva.
- Da. Ce trebuia sa mai fie?
- O pana.
- ???
- O pana rebusistica.
- Aaa! "ic"
Cioc, cioc, cioc la usa.
- Cine este? Politia sau musafirii?
- Noi suntem. Hanibal si Gratiela.
Zgripturoaica iesi cu matura in usa.
- Vai ce bine va sade! Va da o alura de harnicuta.
- Poftiti de mergeti mai departe! Nu am chef de musafiri!
Si-am incalecat pe-o mura si v-am spus o cimilitura. As fi spus poveste, dar nu rima cu mura (nici ca trandafirul, gura)
- Gratiela, cred ca ne-am ratacit. Nu mai vad murele in urma noastra.
(Ursuletii nu-i vedea pentru ca se ascundeau in spatele copacilor.)
- Hanibal! Ti-ai uitat ochelarii acasa.
- Dar tu le vezi?
- Nu stii ca eu nu port ochelari pentru ca ma imbatranesc?
Mergand ei mai departe, au ajuns la casa zgripturoaicei.
- Dupa ce cunosti?
- Elementar draga mea Gratiela! Vezi ce scrie pe presul de la intrare?
- Da. "Bine ati venit la Mon a!"
- Ai observat ca lipseste ceva.
- Da. Ce trebuia sa mai fie?
- O pana.
- ???
- O pana rebusistica.
- Aaa! "ic"
Cioc, cioc, cioc la usa.
- Cine este? Politia sau musafirii?
- Noi suntem. Hanibal si Gratiela.
Zgripturoaica iesi cu matura in usa.
- Vai ce bine va sade! Va da o alura de harnicuta.
- Poftiti de mergeti mai departe! Nu am chef de musafiri!
Si-am incalecat pe-o mura si v-am spus o cimilitura. As fi spus poveste, dar nu rima cu mura (nici ca trandafirul, gura)
marți, 14 august 2012
vineri, 10 august 2012
Ger in arsita verii
Asociatia "Bucurestiul meu drag" organizeaza intre 10 si 26 august o expozitie de fotografie intitulata "Ger in arsita verii" Unde? Pe gardul Palatului Sutu (Muzeul Municipiului Bucuresti). Pentru ca inaugurarea a avut loc la ora 18:00, m-am prezentat cu o ora mai devreme, sa vad in liniste pozele. Fiind "civil", nu am facut poze, dar dupa cum v-am spus, puteti vedea expozitia pana spre sfarsitul lunii. Cateva poze sunt chiar foarte interesante. Cred ca merita sa va opriti pentru cateva minute sa le admirati.
PS Unde este poezia "Iarna pe ulita"?
PS2 Multumesc pentru poza trimisa.
Ruine
Lucruri care vin si dispar. O viata. Acolo e un colt de lume. Cu grijile ei, cu bucuriile ei. Nu le vom sti niciodata. Pentru noi raman doar niste ruine.
PS http://www.youtube.com/watch?v=hGbgMXzJvYQ
joi, 9 august 2012
Leapsa
Leapsa de la Ioana
Povestea e mai lunga. E impartita pe capitole. Confuzia provine de la numerotate. Ori capitolele, ori intrebarile trebuiau notate cu litere. Nu ma amestec.
1. Posteaza imaginea Leibster Blog Award
???
???
2. Spune 11 lucruri despre tine:
Burta, mustata, ochelari, mos, neglijent, aiurit, pletos, ascult muzica, imi place "bucatareala", lenes si fumator.
3. Intrebari
1.Cum ne-am cunoscut?
Ne-am cunoscut?
2. Cu ce va ocupati?
Momentan, cu blogul
3.De unde sunteti?
Bucuresti
4.Care este aroma de inghetata preferata?
Nu ma dau in vant dupa inghetata
5.Culoarea dumneavoastra favorita?
Violet
6.Visul care vi s-a indeplinit?
Nu
7.Ce va place sa faceti in timpul liber?
Lenevesc
8.Iubiti animalele?
Nu ma dau in vant dupa ele
9.Va mai aminti care este primul cadou primit de la parintii dumneavoastra?
O papusa de carpa
10.Cand ati daruit ultima oara un cadou?
Nu mai stiu, anul acesta
11.Va plac surprizele?
Depinde
Intrebari?
Cine doreste, sa continue cu astea.
4. Nominalizeaza 11 persoane care sa realizeze acest tag.
Eu nu nominalizez pe nimeni. Daca doreste cineva...
miercuri, 8 august 2012
Muzica de demult
Va propun o scurta incursiune in tumultoasa perioada a anilor '60 si '70. S-ar putea sa stiti melodiile. Sau nu. Sunt cateva dintre multele melodii ce nu pot fi trecute cu vederea. Sunt semne ale epocii lor.
http://www.youtube.com/watch?v=QXbrS3Msgww
http://www.youtube.com/watch?v=QXbrS3Msgww
Son of my Father
http://www.youtube.com/watch?v=yG0oBPtyNb0&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=yG0oBPtyNb0&feature=related
In the summertime
http://www.youtube.com/watch?v=OlKaVFqxERk
http://www.youtube.com/watch?v=OlKaVFqxERk
If You Leave Me Now
http://www.youtube.com/watch?v=2ckyF1IZDI0&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=2ckyF1IZDI0&feature=related
Too much heaven
http://www.youtube.com/watch?v=QpadFYYxwEM&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=QpadFYYxwEM&feature=related
Woman
http://www.youtube.com/watch?v=bch1_Ep5M1s
http://www.youtube.com/watch?v=bch1_Ep5M1s
San Francisco
http://www.youtube.com/watch?v=DppHwVX5bn0&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=DppHwVX5bn0&feature=related
Sailing
http://www.youtube.com/watch?v=bi-Du1OzJX4
http://www.youtube.com/watch?v=bi-Du1OzJX4
Sacramento
http://www.youtube.com/watch?v=Asf4InKVo8k
http://www.youtube.com/watch?v=Asf4InKVo8k
Woman Is the Nigger of the World
http://www.youtube.com/watch?v=UqHjXF1gUWU&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=UqHjXF1gUWU&feature=related
Free As A Bird
PS Si tot din anii '60
http://www.youtube.com/watch?v=Dvt9wjObDAQ&feature=related
Contraste
Un contrast ce trece neobservat. Exceptand teava, prim-planul este eclectic.
Problema se complica atunci cand privim fundalul. Fotografia nu a fost facuta sa-l scoata in evidenta. Si apoi, nu se vede ca motiv am avea. Un garaj deasupra caruia, la balcon (mai precis, pe o veranda intr-un stil oriental) unde sunt puse rufe la uscat. Casa de alaturi nu ne spune nimic.
Sa ne intoarcem la casa din prim-plan. Daca pana spre sfarsitul secolului XIX in Bucuresti, haosul targului era spart de cateva cladiri mai apropiate de baroc, in preajma Independentei, eclectismul francez patrunde in forta, transformand orasul.
Nu este aici locul sa vorbim de "vechile case" precum Palatul Sutu (actualul Muzeu Municipal), Casa Universitarilor de pe strada Dionisie Lupu (fosta casa a bancherului Librecht. Aici ar fi loc de un mic comentariu. Arhitectul Luigi Lipizer si-a pus amprenta pe spatiul bucurestean prin trei cladiri. Casa Librecht, casa Breslelor si casa Bosianu din parcul Carol. Trei exemple de baroc de o rara frumusete).
Sa ne intoarcem la stilul eclectic. Impus de Regele Carol, pentru a da prestanta cladirilor in care functionau institutiile statului, stilul a prins si in domeniul privat, numeroase case de la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX mergand in aceiasi directie. "Bucurestiul vechi", asa cum il vedem noi azi, este expresia acelei vremi.
Parfumul strazilor de demult este spart de imaginea de fundal, tipic balcanica. Un targ devenit peste noapte in oras cosmopolit prin constructie, dar ramas doar targ balcanic in atitudine.
Problema se complica atunci cand privim fundalul. Fotografia nu a fost facuta sa-l scoata in evidenta. Si apoi, nu se vede ca motiv am avea. Un garaj deasupra caruia, la balcon (mai precis, pe o veranda intr-un stil oriental) unde sunt puse rufe la uscat. Casa de alaturi nu ne spune nimic.
Sa ne intoarcem la casa din prim-plan. Daca pana spre sfarsitul secolului XIX in Bucuresti, haosul targului era spart de cateva cladiri mai apropiate de baroc, in preajma Independentei, eclectismul francez patrunde in forta, transformand orasul.
Nu este aici locul sa vorbim de "vechile case" precum Palatul Sutu (actualul Muzeu Municipal), Casa Universitarilor de pe strada Dionisie Lupu (fosta casa a bancherului Librecht. Aici ar fi loc de un mic comentariu. Arhitectul Luigi Lipizer si-a pus amprenta pe spatiul bucurestean prin trei cladiri. Casa Librecht, casa Breslelor si casa Bosianu din parcul Carol. Trei exemple de baroc de o rara frumusete).
Sa ne intoarcem la stilul eclectic. Impus de Regele Carol, pentru a da prestanta cladirilor in care functionau institutiile statului, stilul a prins si in domeniul privat, numeroase case de la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX mergand in aceiasi directie. "Bucurestiul vechi", asa cum il vedem noi azi, este expresia acelei vremi.
Parfumul strazilor de demult este spart de imaginea de fundal, tipic balcanica. Un targ devenit peste noapte in oras cosmopolit prin constructie, dar ramas doar targ balcanic in atitudine.
marți, 7 august 2012
Matinal
Dimineata. Ger. Se amesteca vaporii din aerul respirat cu fumul tigarii. Lumina ciudata. Lampile cu vapori de sodiu arunca razele pe o lume ce pare neagra. Frunze negre, inghetate. Casante. De aproape vad acele de gheata.
Am ajuns in statie. Primii calatori asteapta infrigurati troleibuzul. O tanara clipeste spre un tanar. Acesta "si-a pus pieptul de oras". Intra in vorba.
Am terminat tigarea. Vad troleibuzul. Imi fac un calcul rapid al pasilor printre nameti.
N-o sa credeti, dar strada e curatata. Troleibuzul alearga. Urca si coboara. Nu, nu e liftul. Sunt pasagerii. Statie dupa statie.
Cobor. Sunt in fata Cismigiului. Nu ma pot abtine sa nu intru pe alei. Chiar daca sunt cele de langa bulevard. Astept momentul in care soarele va topi zapada. Si ghioceii vor strapunge patura de nea.
Nu. Nu astept acum. Acum trec podul Izvor si ma indrept spre masina. Asta este. Trebuie sa iau autobuzul. De la cap la (aproape) cap.
Am ajuns. Soarele nu a rasarit inca. Traversez curtea. Este un sir de curti. Glumind, imi spun ca trec prin portile stelare.
Este inca devreme. Mai am timp de o cafea. De la automat. Si o tigara.
Apar si ceilalti colegi. Pe rand. Ultimii vin in fuga. Imi amintesc de un amic. Spunea ca acestia joaca jocuri de noroc. Jogging pe bani.
Soarele se pregateste sa se catare pe cer. Incepe o noua zi de munca.
Am ajuns in statie. Primii calatori asteapta infrigurati troleibuzul. O tanara clipeste spre un tanar. Acesta "si-a pus pieptul de oras". Intra in vorba.
Am terminat tigarea. Vad troleibuzul. Imi fac un calcul rapid al pasilor printre nameti.
N-o sa credeti, dar strada e curatata. Troleibuzul alearga. Urca si coboara. Nu, nu e liftul. Sunt pasagerii. Statie dupa statie.
Cobor. Sunt in fata Cismigiului. Nu ma pot abtine sa nu intru pe alei. Chiar daca sunt cele de langa bulevard. Astept momentul in care soarele va topi zapada. Si ghioceii vor strapunge patura de nea.
Nu. Nu astept acum. Acum trec podul Izvor si ma indrept spre masina. Asta este. Trebuie sa iau autobuzul. De la cap la (aproape) cap.
Am ajuns. Soarele nu a rasarit inca. Traversez curtea. Este un sir de curti. Glumind, imi spun ca trec prin portile stelare.
Este inca devreme. Mai am timp de o cafea. De la automat. Si o tigara.
Apar si ceilalti colegi. Pe rand. Ultimii vin in fuga. Imi amintesc de un amic. Spunea ca acestia joaca jocuri de noroc. Jogging pe bani.
Soarele se pregateste sa se catare pe cer. Incepe o noua zi de munca.
Daca doriti sa revedeti
"Ploua"
"Lasa ca e buna pentru agricultura"
"Daaa! Sa vezi ce crapat era pamantul la tara! Cred ca daca ar tine si o luna..."
S-au inteles din doua vorbe. Asta e o metafora. Sau nu.( Aici cu "sau" legat ca tine loc de ori.) Cuvinte cheie: agricultura, crapat. Ma apuc sa studiez limba gramatica. N-as vrea sa fiu confundat cu succesoarea plina de succesuri.
Sa lasam deoparte parantezele. Asadar, ploua. Vreme de navigatie. Ptiu drace! Azi m-am trezit cu niste chestii... Cred ca refuleaza canalul.
Ma imbrac pe fuga. E zi buna pentru scos un ban. Vin clientii cu o viteza...
Pe scari dau nas in nas cu vecinul de la 7. Cu ditamai sacosa. De rafie.
"Sa traiesti Elodele! Ma duci la Universitate?"
"Da' ce? Bani tai nu sunt buni?"
"Nu mai baga aparatul. Sa-ti iasa si tie de o placinta."
"Nu pot vecine. Doar ma stii!"
"Sarac o sa mori! Nu ai stiut niciodata sa fi baiat destept! Te-ncaleca mogulul. Daca aveam eu meseria ta, azi eram consilier!"
Bisnitareanu e baiat destept. Face o basca de bani. Da' se imbata si uita marfa in carciuma. Sau ii da amenda politia. (Vorba vine. Le da spaga sa inchida ochii.) A luat masini la tot neamul. Si case. Numai el sta la bloc. Nu stiu de ce. Mi-a zis el ceva, odata, dar era beat. N-am priceput. Ceva cu reforma si cu criza mondiala. (De ce nu s-a facut economist? Cu mintea lui putea ajunge si ministru!)
Plecam in tromba. Doi pietoni imi spun ceva de anatomie, de rude si cate si mai cate. Nu vazusem balta. Dar sa stiti, le sta mai bine in picatele.
Bucuresti, bine te-am gasit! Cu gropi si balti, cu pietoni si claxoane ("Nu vezi boule semnul?"), cu gunoaie si panselute...
Buna dimineata!
Postarea "PLOUA"
vineri, 29 mai 2009
"Lasa ca e buna pentru agricultura"
"Daaa! Sa vezi ce crapat era pamantul la tara! Cred ca daca ar tine si o luna..."
S-au inteles din doua vorbe. Asta e o metafora. Sau nu.( Aici cu "sau" legat ca tine loc de ori.) Cuvinte cheie: agricultura, crapat. Ma apuc sa studiez limba gramatica. N-as vrea sa fiu confundat cu succesoarea plina de succesuri.
Sa lasam deoparte parantezele. Asadar, ploua. Vreme de navigatie. Ptiu drace! Azi m-am trezit cu niste chestii... Cred ca refuleaza canalul.
Ma imbrac pe fuga. E zi buna pentru scos un ban. Vin clientii cu o viteza...
Pe scari dau nas in nas cu vecinul de la 7. Cu ditamai sacosa. De rafie.
"Sa traiesti Elodele! Ma duci la Universitate?"
"Da' ce? Bani tai nu sunt buni?"
"Nu mai baga aparatul. Sa-ti iasa si tie de o placinta."
"Nu pot vecine. Doar ma stii!"
"Sarac o sa mori! Nu ai stiut niciodata sa fi baiat destept! Te-ncaleca mogulul. Daca aveam eu meseria ta, azi eram consilier!"
Bisnitareanu e baiat destept. Face o basca de bani. Da' se imbata si uita marfa in carciuma. Sau ii da amenda politia. (Vorba vine. Le da spaga sa inchida ochii.) A luat masini la tot neamul. Si case. Numai el sta la bloc. Nu stiu de ce. Mi-a zis el ceva, odata, dar era beat. N-am priceput. Ceva cu reforma si cu criza mondiala. (De ce nu s-a facut economist? Cu mintea lui putea ajunge si ministru!)
Plecam in tromba. Doi pietoni imi spun ceva de anatomie, de rude si cate si mai cate. Nu vazusem balta. Dar sa stiti, le sta mai bine in picatele.
Bucuresti, bine te-am gasit! Cu gropi si balti, cu pietoni si claxoane ("Nu vezi boule semnul?"), cu gunoaie si panselute...
Buna dimineata!
Postarea "PLOUA"
vineri, 29 mai 2009
Dintre sute de trasee
Desigur, o plimbare poate sa-ti duca pasii pe oriunde. Pe un trotuar parasit, aflat langa o cladire ce pare parasita, unde sunt parcate niste masini ce par sa stea acolo de cand lumea...
Doar iarba ce napadeste bordura mai da un semn de viata. Si gandul ca acolo, in zare, asteapta biblioteca. Biblioteca? Mai vede cineva in ea altceva decat o cladire?
luni, 6 august 2012
Statuia Lupoaicei
Nu stiu de ce imi vine in minte un obicei al profesorilor de engleza. Toti spun ca in engleza vixen e "vulpoaica". Asta pentru a deosebi de fox, care e "vulpe generica"!
Dictionarul englez da mai multi termeni cum ar fi: viespe, ciumă, scorpie, şerpoaică, femeie rea şi arţăgoasă sau zgripţuroaică. In acest mod simplu, am aflat adevaratele calitati ale catelusei cu care sunt dotat, Monica. Este adevarat ca i mai se spune si foxy, ceea ce nu este real, ea fiind maronie, fara tente de roscat. Nici viclean sau vuplesc nu i se potrivesc, ea fiind mai bleaga de felul ei.
Dar, trebuia sa vorbim de "Lupoaica" (Lupa Capitolina), a carei poveste...
"Lupoaica" are mai multe povesti. Cea care nu ne intereseaza acum se refera la nasterea Romei. Pe noi ne intereseaza pereglinarile statuii prin Bucuresti.
Statuia este executata de un artist, ramas anonim, grec si primita in dar de la municipalitatea Romei cu ocazia implinirii a 1800 de ani de la cucerirea Daciei, precum si cu ocazia implinirii a 40 de ani de domnie a Regelui Carol, in 1906.
Si acum cronologia mutarii statuii (De la Wikipedia. Pentru a nu gresi datele):
1906 Arenele Romane din Parcul Carol
1908 Piata Roma (actuala Piata Sf. Gheorghe)
1931 Dealul Mitropoliei (Cu ocazia inceperii lucrarilor pentru deschiderea Bulevardului Bratianu)
1965 Parculetul din Piata Dorobanti
1997 Piata Romana (Intrarea in Piata Romana, venind dinspre Bulevardul Lascar Catargiu)
2010 Piata Sf. Gheorghe (Ce a mai ramas din ea, in fata magazinului Voaleta. As fi spus Bucuresti, dar din acesta nu mai exista decat cladirea, lasata in paragina)
O statuie plimbata, furata, regasita...
Dictionarul englez da mai multi termeni cum ar fi: viespe, ciumă, scorpie, şerpoaică, femeie rea şi arţăgoasă sau zgripţuroaică. In acest mod simplu, am aflat adevaratele calitati ale catelusei cu care sunt dotat, Monica. Este adevarat ca i mai se spune si foxy, ceea ce nu este real, ea fiind maronie, fara tente de roscat. Nici viclean sau vuplesc nu i se potrivesc, ea fiind mai bleaga de felul ei.
Dar, trebuia sa vorbim de "Lupoaica" (Lupa Capitolina), a carei poveste...
"Lupoaica" are mai multe povesti. Cea care nu ne intereseaza acum se refera la nasterea Romei. Pe noi ne intereseaza pereglinarile statuii prin Bucuresti.
Statuia este executata de un artist, ramas anonim, grec si primita in dar de la municipalitatea Romei cu ocazia implinirii a 1800 de ani de la cucerirea Daciei, precum si cu ocazia implinirii a 40 de ani de domnie a Regelui Carol, in 1906.
Si acum cronologia mutarii statuii (De la Wikipedia. Pentru a nu gresi datele):
1906 Arenele Romane din Parcul Carol
1908 Piata Roma (actuala Piata Sf. Gheorghe)
1931 Dealul Mitropoliei (Cu ocazia inceperii lucrarilor pentru deschiderea Bulevardului Bratianu)
1965 Parculetul din Piata Dorobanti
1997 Piata Romana (Intrarea in Piata Romana, venind dinspre Bulevardul Lascar Catargiu)
2010 Piata Sf. Gheorghe (Ce a mai ramas din ea, in fata magazinului Voaleta. As fi spus Bucuresti, dar din acesta nu mai exista decat cladirea, lasata in paragina)
O statuie plimbata, furata, regasita...
PS Nu-mi cereti poza cu "Lupoaica". Nu stiu daca mai am.
duminică, 5 august 2012
Se mai intampla
Azi am fost din nou bucatar. Nu, nu am prajit oua, cartofi, carnati. Nici nu am "senvisit" ca surorile alea dubioase din reclama. Am facut o zacusca. Reteta este absolut personala. Dar, pentru a o consuma, nu uitati o sticla de minim 2 litri de apa. Pentru momentul in care va ia foc gura.
Ingrediente: 2 vinete, doi ardei grasi mai micuti, doua cepe mici, 5 catei de usturoi, un ardei iute, sare, piper, ulei pentru prajit, bulion. (Daca afla doctorita mea, ma omoara!)
Preparare: Se pun vinetele pe cate un ochi de aragaz. (nu uitati sa aprindeti focul). Se intorc din cand in cand.
In timpul acesta, taiati marunt ceapa, ardeii si usturoiul (curatate in prealabil). Atentie la degete! Daca nu aveti indemanare, nu va grabeste nimeni.
Dupa ce s-au racit vinetele, le curatati de coaja, taiati coditele si le puneti pe tocator. Utilizati o lingura de lemn la tocat.
Intr-o cratita puneti uleiul, lasati sa se incinga, dupa care puneti ceapa. Cand devine sticloasa, adaugati ardeii. Mai lasati putin, apoi puneti vinetele tocate si piperul. Amestecati cu grija, adaugati bulionul si, in cele din urma, usturoiul. Despre sare nu am spus nimic pentru ca eu nu pun.
Mai lasati 2-3 minute, stingeti focul si puneti un capac.
Cand se raceste, o puteti manca pe felii de paine prajita.
Pofta buna!
Extinctii
De-a lungul timpului, viata a avut mult de suferit. Perioadele in care au disparut multe specii le numim extinctii. Poate ca cea mai mediatizata extictie este cea de la sfarsitul Mezozoicului, atunci cand au disparut diozaurii.
Se vorbeste de un meteorit urias care ar fi lovit Pamantul. Pentru ca evenimentul a avut loc acum 65 de milioane de ani, gasirea urmei lasate de meteorit a fost foarte dificila. Va povesteam ca principala cauza este eroziunea. Vantul, ploile, cutremurele au nivelat urma craterului lasat in urma de meteorit. Intr-un final oamenii de stiinta sunt convisi ca l-au gasit in Golful Mexic.
Problema este ca e greu de crezut ca un meteorit cazut in Golful Mexic ar fi omorat dinozaurii din Australia. Trebuie sa fi intervenit si alti factori. Este credibila o schimbare a factorilor de mediu, factori care sa fi dus la destabilizarea unor specii, precum si o intarire a altora. Ma gandesc la posibilitatea ca un microb sa fi devenit mai virulent si sa fi afectat in masa dinozaurii. Ma gandesc, comparativ, la diverse boli care au afectat lumea. Gripa Hong-Kong din anii '70, Febra Spaniola din anii '20, epidemiile mai vechi de ciuma...
O perioada mai putin cotata ca extinctie este sfarsitul Carboniferului. Atunci, probabil tot din cauza uor schimbari climatice, a existat o perioada in car terenul a devenit malastinos. Copacii care au murit, s-au afundat in mlastini, ducand la aparitia depozitelor de carbune.
O concluzie? Evolutia vietii a fost o schimbare de specii. Au ramas speciile rezistente, celelalte trebuind sa se adapteze noilor conditii. Cele care nu au reusit, au disparut.
Se vorbeste de un meteorit urias care ar fi lovit Pamantul. Pentru ca evenimentul a avut loc acum 65 de milioane de ani, gasirea urmei lasate de meteorit a fost foarte dificila. Va povesteam ca principala cauza este eroziunea. Vantul, ploile, cutremurele au nivelat urma craterului lasat in urma de meteorit. Intr-un final oamenii de stiinta sunt convisi ca l-au gasit in Golful Mexic.
Problema este ca e greu de crezut ca un meteorit cazut in Golful Mexic ar fi omorat dinozaurii din Australia. Trebuie sa fi intervenit si alti factori. Este credibila o schimbare a factorilor de mediu, factori care sa fi dus la destabilizarea unor specii, precum si o intarire a altora. Ma gandesc la posibilitatea ca un microb sa fi devenit mai virulent si sa fi afectat in masa dinozaurii. Ma gandesc, comparativ, la diverse boli care au afectat lumea. Gripa Hong-Kong din anii '70, Febra Spaniola din anii '20, epidemiile mai vechi de ciuma...
O perioada mai putin cotata ca extinctie este sfarsitul Carboniferului. Atunci, probabil tot din cauza uor schimbari climatice, a existat o perioada in car terenul a devenit malastinos. Copacii care au murit, s-au afundat in mlastini, ducand la aparitia depozitelor de carbune.
O concluzie? Evolutia vietii a fost o schimbare de specii. Au ramas speciile rezistente, celelalte trebuind sa se adapteze noilor conditii. Cele care nu au reusit, au disparut.
sâmbătă, 4 august 2012
Arcul de Triumf
Nu stiu daca o sa va vina sa credeti, dar Arcul de Triumf a fost ridicat (pentru prima si intaiasi data :))) in zona ce avea sa devina Parcul Carol, cu ocazia casatoriei lui Gheorghe Bibescu, domnul Tarii Romanesti!
Constructia din lemn a fost mutata ulterior in Piata Victoriei. Nu a rezistat.
Asadar, al doilea Arc de Triumf s-a ridicat in decembrie 1877, tot din lemn, in cinstea Domnitorului Carol, la poarta Mitropoliei.
Peste un an (1878), pe Soseaua Kiseleff, se ridica al treilea Arc! Construit de inginerii Cerchez si Cucu.
Dupa Primul Razboi Mondial arh Petre Antonescu ridica un nou Arc (in 1922), dar aceste nu rezista intemperiilor si, in forma actuala, Arcul de Triumf este recladit in 1936.
Povestea imi aminteste de mutarile succesive ale statuii "Lupoaicei".
Dar despre asta, alta data.
Constructia din lemn a fost mutata ulterior in Piata Victoriei. Nu a rezistat.
Asadar, al doilea Arc de Triumf s-a ridicat in decembrie 1877, tot din lemn, in cinstea Domnitorului Carol, la poarta Mitropoliei.
Peste un an (1878), pe Soseaua Kiseleff, se ridica al treilea Arc! Construit de inginerii Cerchez si Cucu.
Dupa Primul Razboi Mondial arh Petre Antonescu ridica un nou Arc (in 1922), dar aceste nu rezista intemperiilor si, in forma actuala, Arcul de Triumf este recladit in 1936.
Povestea imi aminteste de mutarile succesive ale statuii "Lupoaicei".
Dar despre asta, alta data.
Atmosfera
Oare atmosfera Pamantului a fost intotdeauna asa cum o stim azi? Se pare ca nu. Intr-un documentar se vorbeste despre "anul fara vara". Acum vreo 200 de ani. Cauza? Un vulcan din Islanda.
Daca luam in calcul faptul ca in prima faza a Pamantului nu exista crusta, este probabil ca atmosfera era plina de sulf, metan si bioxid de carbon. Dupa racirea crustei, se pare ca a aparut si viata. Viata, reprezentata de cianobacterii, a dus la aparitia oxigenului in atmosfera.
Pentru a va baga in ceata, cianobacteriile sunt procariote care, printr-un proces de fotosinteza, elimina, ca material rezidual, oxigen. Si acum, hai sa va lamuresc. Procariote sunt celule simple care nu au nucleu. Acizii nucleici sunt imprastiati prin celula. Fotosinteza este tipica plantelor. Ele extrag bioxidul de carbon si, prin intermediul luminii solare, il transforma (impreuna cu mineralele din mediu) in substante organice. In acest proces elimina oxigen.
A trebuit un miliard de ani pentru ca atmosfera Pamantuliui sa se oxigeneze. Perioada aceasta lunga de timp ne-o da... fierul. La inceput nu a existat oxigen in atmosfera. (V-am mai spus-o). In aceasta perioada fierul, un metal foarte reactiv din punct de vedere chimic, s-a combinat cu sulful, rezultand pirita (cunoscuta ca "aurul nebunilor"). Odata cu aparitia oxigenului, acesta s-a combinat cu fierul, rezultand "dungile de fier" (rugina, hematita). In momentul in care tot fierul a fost redus (oxidat), oxigenul a inceput sa fie eliminat in atmosfera.
"Marea catastrofa de oxigen" s-a produs acum 2,5 miliarde de ani, proces care a dus la o mare extinctie a vietii anaerobe. Extinctie inseamna disparitie in masa, iar viata anaeroba este reprezentata de organismele care se dezvolta in lipsa oxigenului. Pentru ele oxigenul este un gaz otravitor.
Chiar si ulterior proportia gazelor din atmosfera terestra nu a semanat cu cea actuala. Se presupune ca in vremea dinozaurilor atmosfera era mai bogata in metan si bioxid de carbon. Acesta ar putea fi un motiv pentru care reptilele, animale cu sange rece, s-au dezvoltat atat de mult in Mezozoic.
PS Citeam pe un blog ca Venus, avand atmosfera, are temperatura (la suprafata) de 470 de grade. De aici, prin deductie, autorul presupunea ca pe Pamant, in absenta oxigenului, trebuia sa fie 100-200 grade. Fals! La formarea sa, Soarele era mai slab energetic. Emitea aproximativ 70% din radiatia actuala.
Daca luam in calcul faptul ca in prima faza a Pamantului nu exista crusta, este probabil ca atmosfera era plina de sulf, metan si bioxid de carbon. Dupa racirea crustei, se pare ca a aparut si viata. Viata, reprezentata de cianobacterii, a dus la aparitia oxigenului in atmosfera.
Pentru a va baga in ceata, cianobacteriile sunt procariote care, printr-un proces de fotosinteza, elimina, ca material rezidual, oxigen. Si acum, hai sa va lamuresc. Procariote sunt celule simple care nu au nucleu. Acizii nucleici sunt imprastiati prin celula. Fotosinteza este tipica plantelor. Ele extrag bioxidul de carbon si, prin intermediul luminii solare, il transforma (impreuna cu mineralele din mediu) in substante organice. In acest proces elimina oxigen.
A trebuit un miliard de ani pentru ca atmosfera Pamantuliui sa se oxigeneze. Perioada aceasta lunga de timp ne-o da... fierul. La inceput nu a existat oxigen in atmosfera. (V-am mai spus-o). In aceasta perioada fierul, un metal foarte reactiv din punct de vedere chimic, s-a combinat cu sulful, rezultand pirita (cunoscuta ca "aurul nebunilor"). Odata cu aparitia oxigenului, acesta s-a combinat cu fierul, rezultand "dungile de fier" (rugina, hematita). In momentul in care tot fierul a fost redus (oxidat), oxigenul a inceput sa fie eliminat in atmosfera.
"Marea catastrofa de oxigen" s-a produs acum 2,5 miliarde de ani, proces care a dus la o mare extinctie a vietii anaerobe. Extinctie inseamna disparitie in masa, iar viata anaeroba este reprezentata de organismele care se dezvolta in lipsa oxigenului. Pentru ele oxigenul este un gaz otravitor.
Chiar si ulterior proportia gazelor din atmosfera terestra nu a semanat cu cea actuala. Se presupune ca in vremea dinozaurilor atmosfera era mai bogata in metan si bioxid de carbon. Acesta ar putea fi un motiv pentru care reptilele, animale cu sange rece, s-au dezvoltat atat de mult in Mezozoic.
PS Citeam pe un blog ca Venus, avand atmosfera, are temperatura (la suprafata) de 470 de grade. De aici, prin deductie, autorul presupunea ca pe Pamant, in absenta oxigenului, trebuia sa fie 100-200 grade. Fals! La formarea sa, Soarele era mai slab energetic. Emitea aproximativ 70% din radiatia actuala.
vineri, 3 august 2012
Romania cu poalele in cap
Este foarte dificil sa mai intelegi ce se intampla. Pentru inceput, sa discutam despre tema cea mai actuala. Sa discutam despre referendum. Am sa va dezamagest. Problema mea este legata de ziaristi. Curtea constitutionala a decis amanarea pronuntarii. Ca intotdeauna, ziaristii pandesc pe scari:
- Care a fost votul?
- De ce va intereseaza?
- E o problema de interes national (!?!?!?)
Nu, votul in Curte nu este de interes national. De interes este rezultatul votului. Restul este CANCAN.
Cine a votat? Cum a votat? De ce a votat asa? Intrebari tampite, menite sa alimenteze dorinta multora de a avea ce comenta absolut pe langa subiect. O judecatoare spune ca ea ar fi de parere ca referendumul sa fie anulat pentru ca sunt multe date false. Va dati seama ce de discutii va naste declaratia? Devine "de interes national". Daca cineva ar fi tentat la o minima logica, ar intelege ca vorbeste despre ce s-ar fi intamplat daca ar fi cazut drobul de sare!
Gata! Suficient! Sa trecem la alte aberatii. Zilele acestea se dau niste examene pentru profesori. Nu stiu ce examene si nici nu ma intereseaza. Dar, ziaristii sunt acolo! Vor sa afle. Iau interviuri. Fara sa inteleaga (O prostie din partea mea. Ziarist si "sa inteleaga" este o contradictie in termeni) ei nu fac decat sa atace invatamantul romanesc. A comenta cat de prosti sunt profesorii (Se cauta candidatii care au obtinut cele mai mici note. Pentru ziaristi doar asta este o stire), nu face decat sa dea apa la moara celor care considera ca scoala e o pierdere de timp. Elevi, parinti, chibiti. Toti vin cu :" De la cine sa invete bietul copil? De la unul care a iesit din examen pentru ca i s-a parut greu subiectul?"
In ideea de transparenta se intra cu bocancii in locurile cele mai sensibile. Atunci cand nu iti mai cunosti locul in societate, totul se transforma intr-o golanie. O golanie care urca pe val incompetenta. Nimeni nu mai este dispus sa invete, sa munceasca, sa gandeasca. Minciuna, furtul si denigrarea devin modul de a gandi, de a trai si de a judeca lumea ce ne inconjuara.
Reveniti cu picioarele pe pamant!!!
joi, 2 august 2012
S-a copt Pamantul
Se presupune ca, in prima faza, Pamantul era topit. De ce? Teoreticienii considera ca ciocnirea fragmentelor care au format Pamantul a produs suficienta energie pentru a-l topi. Ba mai exista o teorie care spune ca initial ar fi existat peste o suta de planete. Pamantul s-ar fi ciocnit cu Thea, planeta pe care ar fi inglobat-o. Din ciocnire ar fi rezultat un nor de resturi, din care s-ar fi format Luna.
Sa ne intoarcem la Pamantul topit. Prin racire s-a format o crusta solida. Adica, Pamantul s-a copt! Racirea a dus la aparitia unor placi solide care migrau pe lava. Apoi, placile au acoperit intreaga planeta. In momentul in care temperatura de la suprafata a scazut sub cea de lichefiere a apei, spun asta pentru ca nu vorbim de o presiune normala, apa din atmosfera s-a condensat. A venit o ploaie mare, unii spun ca a fost o epoca Pluviala, si s-au format oceanele.
Presiunea pusa de apa oceanica pe crusta a facut ca placile oceanice sa fie mai subtiri si mai joase dacat cele continentale. In acest mod, la intalnirea acestor placi (litosferice - de la litos, piatra), placile oceanice trec pe sub cele continentale (fenomen de subductie). Atunci cand se intalnesc placile continentale, acestea se ciocnesc, formand muntii. Stiintific, aceasta ciocnire formeaza un orogen. Orogeneza este procesul prin care apar muntii. Urmeaza eroziunea. Stim ca Muntii Dobrogei (formati in orogeneza Caledoniana, acum 600 de milioane de ani) sunt munti erodati, formati mult inaintea Carpatilor, formati in perioada dinozaurilor (Jurasic, acum 180 milioane de ani). Prin eroziune pamantul tinde sa se niveleze. Asa se explica faptul ca nu se poate vedea urma craterelor formate de asteroizii vechi. Totusi, urmele se pot observa (vag) din spatiu (fotografii din satelit).
Sa ne intoarcem la Pamantul topit. Prin racire s-a format o crusta solida. Adica, Pamantul s-a copt! Racirea a dus la aparitia unor placi solide care migrau pe lava. Apoi, placile au acoperit intreaga planeta. In momentul in care temperatura de la suprafata a scazut sub cea de lichefiere a apei, spun asta pentru ca nu vorbim de o presiune normala, apa din atmosfera s-a condensat. A venit o ploaie mare, unii spun ca a fost o epoca Pluviala, si s-au format oceanele.
Presiunea pusa de apa oceanica pe crusta a facut ca placile oceanice sa fie mai subtiri si mai joase dacat cele continentale. In acest mod, la intalnirea acestor placi (litosferice - de la litos, piatra), placile oceanice trec pe sub cele continentale (fenomen de subductie). Atunci cand se intalnesc placile continentale, acestea se ciocnesc, formand muntii. Stiintific, aceasta ciocnire formeaza un orogen. Orogeneza este procesul prin care apar muntii. Urmeaza eroziunea. Stim ca Muntii Dobrogei (formati in orogeneza Caledoniana, acum 600 de milioane de ani) sunt munti erodati, formati mult inaintea Carpatilor, formati in perioada dinozaurilor (Jurasic, acum 180 milioane de ani). Prin eroziune pamantul tinde sa se niveleze. Asa se explica faptul ca nu se poate vedea urma craterelor formate de asteroizii vechi. Totusi, urmele se pot observa (vag) din spatiu (fotografii din satelit).
miercuri, 1 august 2012
Sistemul Solar
Un astronaut de pe Statia Internationala, jucandu-se cu o pungulita cu zahar, a constatat ca, in stare de imponderabilitate, particulele tind sa se adune la un loc. Aceasta este considerata o dovada a "prabusirii norilor moleculari" in formarea stelelor. Daca dovada este corecta, putem spune ca stim cum s-a format Soarele. Asadar, praful din norul molecular s-a adunat pana a atins "masa critica" ce a format soarele. Dar restul Sistemului Solar? Aparitia planetelor poate fi considerata a fi legata de rotirea "norului" in jurul Soarelui. De ce? Ideea poate fi data de scurgerea apei intr-o chiuveta. Ati observat ca la scurgere se formeaza un vartej? Probabil ca la fel se intampla si la nivel astronomic. Iar, respectand observatia astronautului mai sus amintit, materia se aduna in pietre, bolovani, asteroizi si, in cele din urma, in planete. Deformarile datorate gravitatiei planetelor duc, probabil, la formarea satelitilor. Ce a cauzat aparitia centurii de asteroizi si cometelor? Sunt multe teorii. Una presupune ca asteroizii sunt fragmente ale unei planete distruse de imensa gravitatie a lui Jupiter. Putem fi de acord, sau nu, cu aceasta teorie. Daca o planeta s-a spart in bucati, de ce bucatile nu au cazut pe Jupiter? Sau, cine stie, poate ca exista o lege prin care o parte dintre fragmente au cazut pe planetele Sistemului Solar, lege care ar fi dus la "Bombardamentul tarziu". Se observa cu ochiul liber cratele lunare. Prin observatii efectuate prin lunete si telescoape s-au descoperit cratere pe planete fara atmosfera. Se presupune ca se datoreaza unei caderi masive de asteroizi pe aceste planete, probabil si pe Pamant, acum vreo 4 miliarde de ani, moment in care Sistemul Solar avea deja forma actuala.
De ajuns pentru azi! Cam asa se presupune ca s-a format Sistemul Solar.
De ajuns pentru azi! Cam asa se presupune ca s-a format Sistemul Solar.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)