Tanti Zoica si nasul Manolica. Au murit cand eu eram mic. Nu stiu mai nimic despre ei. Mi s-a spus ca mi-au fost nasi de botez. Se poate. Nu-mi mai amintesc.
Mi-amintesc doar de o vizita la tanti Zoica. Pe nasul il vedeam foarte rar. Era avocat. Tot timpul era la tribunal. Sa castige bani. Multi bani. Nasei ii placuse viata. Cred ca se cunoscusera la Paris. El, cu 20 de ani mai tanar.
Sa revenim la vizita. Nu vorbeam inca. Am luat soneria de pe masa si am desfacut-o. Avea vreo 3 rotite si o piesa ca un brat si antebrat. Cand roteai butonul soneriei, bratul si antebratul loveau rapid clopotul soneriei. E cam tehnic. Seamana cu manerul de la rasnitele vechi.
Nasa s-a aratat "revoltata": "Ai stricat-o ! Nu pleci pana nu o faci la loc."Am pus piesele la loc. Una cate una. Am intors butonul. "Vai ! Ce talentat e! Sa-l dati la tehnica." Nasa nu mai inceta sa se mire. Recunosc, nu e usor lucru pentru un copil de nici 2 ani. Dar cred ca nasa exagera.
PS Ce ciudata e iubirea. Nasa s-a stins la scurt timp dupa ce nasul a facut infarctul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu