Calea Victoriei

S-ar putea sa sara in sus istoricii.

"Asta ce prostii scrie acolo?"

Calea Victoriei e o strada din Bucuresti. Are vreo 2 km si jumatate si bla, bla, bla. Asa scrie "la enciclopediile de pe net". Si sunt multe. Din ce in ce mai multe.

Bucurestiul e un oras care a crescut mult. Si continua sa creasca. Haotic. Asemeni tuturor oraselor din lume. Pentru a creste unitar, un oras are nevoie de previziune. Iar previziunile sunt imposibile.

Gandul ma duce le orasele fantoma din vestul salbatic. Au aparut, inflorit ca apoi sa fie parasite. Zona nu mai prezenta interes.

Bucurestiul a aparut ca o cetate. Un varf de lance in mijlocul Codrului Vlasiei. Fara strazi. Cu ziduri de aparare. In jur, asezari marunte, manastiri...

Incerc o plimbare in timp pe Ulita Mare spre Sarindar, acea parte a Podullui Mogosoaiei care facea parte din orasul vechi.

Cand a aparut ulita? Greu de spus. Cred ca atunci cand oamenii au avut nevoie sa se indrepte pe drumul Brasovului. Glumesc. Ulita exista pentru ca in jurul cetatii au aparut mahalale. Poate Mahalaua Mobosoaiei. Undeva in jurul Manastirii Sfantul Ioan cel Mare.

La 1692 Domnul Tarii Romanesti, Constantin Brancoveanu, uneste Ulita Mare cu Drumul Brasovului pentru a avea legatura spre palatul ridicat pe mosia vaduvei Mogos. Asa apare Podul Mogosoaiei, strada care azi se numeste, in cinstea victoriei din Razboiul de Independenta, Calea Victoriei.

La orice lucru nou, omul cauta sa faca ceva nou. Astfel, Brancoveanu ridica, in locul caselor boierului Constantin Aga Bălăceanu, un han (Hanul Constantin voda), restaureaza Manastirea Sf Ioan si paveaza cu lemn strada. Unii spun ca de la lemnul de pavaj si-a luat numele strada. Dati-mi voie sa nu ii cred. Mai degraba e vorba de o metafora. Cred ca e vorba de un "pod" peste locuri. Cum puteti explica altfel numele vechi al Caii Plevnei? Cea careia ii zicea Podul de Pamant!

A trecut mai bine de un secol pana cand Grigore Dimitrie Ghica a pavat cu piatra strada (Podul Mogosoaiei)In timpul acesta s-au ridicat case, s-au cumparat si s-au vandut terenuri (imobiliarele lucrau si atunci la greu!) si strada s-a tot modificat.

Manastirea Ioan cel Mare, cu locuinta de rezerva a patriarhului, a disparut la 1875, locul ei fiind luat de casa Prager, cladire ce ulterior a devenit sediul Loteriei Romane. Actualmente cladirea e in renovare.

Manastirea era mai mare. Partea dinspre Lipscani a revenit CEC-ului care si-a ridicat sediul pe care l-a demolat (pentru ca devenise neincapator) la 1900 pentru a ridica unul nou, dupa planurile francez Paul Gottereau.

Coincidenta sau nu, vis a vis, pe la 1871 se ridica, in locul ruinelor Hanului Constantin Vodă, o construcţie masivă din lemn a Circului Hüttermann, iar mai apoi Circul Suhr, demolat si el la 1877. Pana la 1892 aici e Piata Constantin Voda. Atunci Regele Carol pune piatra de temelie a Palatului Postelor, cladire proiectata de arhitectul Alexandru Savulescu.

Cam atat pentru azi.