Calea Victoriei (II)

Am ajuns la Strada Stavopoleos. Cam scurt traseul. Dar, deh, poate unii merg mai incet. Poate inca admira inceputul Caii Victoriei. Poate gandul zboara la cum arata strada si ce cladiri erau, care nu.
Sa intram pe strada aceasta? Sa vedem biserica ridicata de catre arhimandritul Ioanichie Stratonikeas? Sa vedem celebrul "Car cu Bere"? Poate e mai bine sa nu ne abatem de la drum.
Am intra intr-un labirint din care nu am reusi sa mai iesim prea usor. Cand trecem de strada Stavopoleos intalnim Biserica Zlatari si hanul Zlatari, situat tot pe Calea Victoriei între Lipscani si Stravopoleos. Pardon! Cand treceam. In 1903 hanul e daramat pentru a largi Calea Victoriei. Ulterior, chiar si Biserica este ascunsa intre blocuri.
"În 1635 Matei Basarab a ridicat o biserica de zid înlocuind una din lemn" - wikipedia. Se spune ca a fost ridicata de niste zlatari sau aurari din din mahalaua „popii Manta” si a fost cladita din lemn. Cand? Nu stiu. Stiu ca dupa cutremurele din 1803 si 1838 „aceasta sfânta si dumnezeiasca biserica fiind în mare ruina si crapându-se, s-a început a se ridica din temelie în anul 1850, cu binecuvântarea IPS Mitropolit al Ungro-Vlahiei D. D. Nifon, în zilele prea înaltatului Domn al Tarii Românesti Dimitrie Stirbei, de prea Sf. Arhiereu D. D. Calistrat Livis, egumenul de pe atunci…”
Constructia se face dupa planurile arhitectului Xavier Villacrosse, cel despre care vom vorbi mai tarziu (dupa ce trecem strada Lipscani).
Sa privim vis a vis. Bucharest Financial Plaza. Un monstru de otel si sticla ridicat acolo unde a fost Hotel de France. Sau Galeriile Lafayette, cladire reconstruita in 1881 de arhitectul Ioan. I. Rosnovanu. Pana atunci, aici a fost Casa Capsa in fostul Han Damari. Pentru cei de varsta mea, Hotel Victoria, avand la parter beraria Varful cu Dor, cladire disparuta dupa cutremurul din 1977. Cei mai tineri au vazut doar peluza. Bucharest Financial Plazza este numele actual al ceea ce trebuia sa fie sediul Bancorex, banca mileniului III. Nu l-a apucat!
Alaturi, Magazinul Victoria. 50 de salamuri, pardon, magazine, intr-unul singur. Fost Palatul Librariei Socec. Ridicat in 1929. Pe terenul vandut de George Meitani. Ce a ramas, Casa Meitani, devine in 1854 cartierul general al armatei austriece de ocupatie pe durata Razboiului Crimeii, pentru ca, din 1866 sa devina sediul Politiei Capitalei.
Daca tot am trecut strada, sa vorbim despre Hanul Câmpineanu, proprietar fiind Comandirul de batalion Ioan (Iancu) Câmpineanu. Sa vorbim acum, sau sa lasam pe data viitoare?Mai bine vorbim data viitoare. Ca tot l-a vandut fratilor Serafim. Fica lui Petros, Polixenia, care s-a maritat cu arhitectul Xavier Villacrosse, catalan cu studii la Paris.
Cam atat. Interesant? Sa mai continui?
PS Am omis doua blocuri construite la inceputul anilor '20. Agricola fonciera, Calea Victoriei nr. 2, arh. Paul Smarandescu si Societatea de asigurari Adriatica-Trieste, Splaiul Independentei 1, arh. Petre Antonescu. Asa apare forma actuala a a Pietei Natiunilor Unite.