Dupa cum v-am promis, l-am urmarit pe Elodel. Bate, timid, la usa unei case. Usa se deschide si, in prag, apare o tanara care ii sare in brate si il saruta.
"Doamne! Ce Revelion face Elodel! Si ce bine s-a ascuns!"
Trebuie sa va spun ca anul acesta am avut parte de o noapte dintre ani ploioasa. Gandul mi-a zburat la unul dintre Revelioanele copilariei. Stateam trist la geam. Ploaia topea zapada de pe acoperisul blocului. Dar nu acela a fost cel mai trist moment. Il asteptam pe Mos Gerila (asa erau vremurile), dar a venit vecinul de la trei. Am stat la masa, iar vecinul s-a imbatat si a vrut sa aprinda o steluta din pom. A aprins pomul. L-a stins mama cu o patura. Tata se uita si el trist. De atunci ma urmareste imaginea pomului ucis la cumpana dintre ani.
Ma hotarasc sa ma indrept spre casa. Sa arunc o privire indiscreta. Usa se deschide. Fata iese vesela si ii face cu mana lui Elodel. Acum el este in prag si o urmareste duios cu privirea.
Sunt contrariat. Ce o fi insemnand asta?
Ma indrept tiptil spre o fereasta. O camera. O batranica sta in pat, rezemata de tablia patului. Elodel intra cu o tava cu bunatati aburinde.
- La multi ani tanti Mirandolina! Un an nou fericit!
- Multumesc Elodele, dar, crede-ma, nu mai a nici un chef de viata. Durerile astea...
Elodel a lasat tava pe masa si s-a asezat pe un taburet la marginea patului. I-a prins o mana in ale sale si o strange cu putere. Se apleaca sa-i sarute mana. Ea il mangaie tandru pe crestet.
Am plecat. Mi-am aprins cu greu o tigara, asa de tare ii tremurau mainile.
Daca as fi un scenarist de succes, acum as ridica aparatul tot mai sus, focalizat pe imaginea aceea, apoi, camera ar trece prin acoperis si ar vedea imaginea prin el pana cand un nor s-ar interpune pentru a lasa loc mesajului THE END. Aici ar trebui o melodie. Cred ca s-a potrivi "Cry baby" a lui Janis Joplin, dar, din pacate, nu sunt un scenarist de succes.
"Doamne! Ce Revelion face Elodel! Si ce bine s-a ascuns!"
Trebuie sa va spun ca anul acesta am avut parte de o noapte dintre ani ploioasa. Gandul mi-a zburat la unul dintre Revelioanele copilariei. Stateam trist la geam. Ploaia topea zapada de pe acoperisul blocului. Dar nu acela a fost cel mai trist moment. Il asteptam pe Mos Gerila (asa erau vremurile), dar a venit vecinul de la trei. Am stat la masa, iar vecinul s-a imbatat si a vrut sa aprinda o steluta din pom. A aprins pomul. L-a stins mama cu o patura. Tata se uita si el trist. De atunci ma urmareste imaginea pomului ucis la cumpana dintre ani.
Ma hotarasc sa ma indrept spre casa. Sa arunc o privire indiscreta. Usa se deschide. Fata iese vesela si ii face cu mana lui Elodel. Acum el este in prag si o urmareste duios cu privirea.
Sunt contrariat. Ce o fi insemnand asta?
Ma indrept tiptil spre o fereasta. O camera. O batranica sta in pat, rezemata de tablia patului. Elodel intra cu o tava cu bunatati aburinde.
- La multi ani tanti Mirandolina! Un an nou fericit!
- Multumesc Elodele, dar, crede-ma, nu mai a nici un chef de viata. Durerile astea...
Elodel a lasat tava pe masa si s-a asezat pe un taburet la marginea patului. I-a prins o mana in ale sale si o strange cu putere. Se apleaca sa-i sarute mana. Ea il mangaie tandru pe crestet.
Am plecat. Mi-am aprins cu greu o tigara, asa de tare ii tremurau mainile.
Daca as fi un scenarist de succes, acum as ridica aparatul tot mai sus, focalizat pe imaginea aceea, apoi, camera ar trece prin acoperis si ar vedea imaginea prin el pana cand un nor s-ar interpune pentru a lasa loc mesajului THE END. Aici ar trebui o melodie. Cred ca s-a potrivi "Cry baby" a lui Janis Joplin, dar, din pacate, nu sunt un scenarist de succes.
2 comentarii:
Finalul seamana cu finalul din Doua loturi de Caragiale.
Da. Mi-a placut ideea. Nu ma spuneti ca am plagiat! :D
Trimiteți un comentariu