Vedetul, vedeta...

Copiii au nevoie de idoli, retardatii au nevoie de vedete.
Citim in toate ziarele de "maculatura" de vedeta x si vedetul y. Natural. El nu poate fi vedeta ca e barbat. Daca ati citit "Cismigiu & comp." a lui Grigore Bajenaru, stiti ca fetele spuneau ca au un "simpatiu".
Sa revenim. Pentru el, vedeta este Mirandolina Folicunel, vanzatoarea de la covrigarie. In dimineata aceasta rece si-a luat reportofonul cu el si vrea sa obtina un interviu.
- Sarut mana Mira!
(Asta e numele de vedeta a Mirandolinei.)
- Buna, raspunse ea, cu doi covrigi aburind, pregatiti in punguta.
- Azi as dori sa iti iau un interviu. Va aparea in revista "Vedeta, vedetul, vede-i tu"
Mira a luat o mina serioasa si usor aroganta si a raspuns:
- Domnule ziarist, este o placere pentru mine sa dau acest interviu unui analist monden de talia dumneavoastra!
- Sunt zvonuri prin targ...
- Da? Ce se spune?
- ... cum ca ati dori sa va retrageti.
- Zvonuri, numai zvonuri! Eu nu am sa parasesc covrigaria decat la pensie!
- Stiu ca nu suna prea bine, dar as dori sa va intreb cum ati revenit la aceasta silueta de invidiat?
- Ma bucura intrebarea dumneavoastra! Da. Intr-un timp incepusem sa iau proportii. Asta era rau. Avand in vedere statutul meu... Nu mai dormeam noptile. Nu mai stiam ce e cu mine. M-am adunat si am facut o analiza a situatiei. Mancam bucatelele de covrig rupte. Devenise o obisnuinta, la fel cu mancatul semintelor cand ieseam cu familia in parc. Apoi, din lipsa de timp, nu mai faceam miscare.
Aici urmeaza dezvaluirea senzationala a Mirandolinei
- In primul rand am renutat sa mai mananc bucatelele de covrig. Apoi, am hotarat sa devin vegetariana. Mai devreme, sau mai tarziu, toti devenim vegetarieni. Asta am auzit-o la alta vedeta.  Carnea contine toxine. Ea ne macina viata. Apoi, am inceput sa frecventez sala.
- Ce sala?
- Sala din spate. Saci cu faina, tavi de copt...
- Wow! Sub indrumarea unul profesor de fitnes?
- Nu, a sefului.
Ea a spus si cum, dar nu pot transcrie tot: "Nu o pune acolo fa, pro..."
Sa trecem peste aceste momente delicate
- Asta m-a intarit. Am facut un test si am observat ca mi-a crescut IQ-ul. Parca asa se zice. A cazut pe ganduri si sotul. "Ce faci draga, il citesti pe Sopensen?". "Shopenhauer, iubitule. Am citit doar titlurile. Erau niste carti aruncate la tomberonul din spatele covrigariei".
Analistul monden isi lua ramas bun si fugi spre tramvai. Ardea de nerabdare sa scrie articolul. Stia ca ziarul se va vinde ca painea calda. Sa fim mai precisi: ca covrigii calzi.
Uf!!! Nu e bine! Da a cacofonie.