Cand vine uichendul, Gogu e fericit. Lasa la o parte toate grijile saptamanii ce a trecut si se odihneste. Azi s-a hotarat sa iasa in parc. Mai ploua marunt, dar asta nu il deranjeaza. Dimpotriva. Bine ca nu e lume, inghesuiala.
Se plimba pe aleile pustii. Simte aerul curat. Le malul apei s-au linistit si pescarusii.
De pe o alee paralela, o domnisoara il fixeaza. Se face ca nu o observa. Aleile se intersecteaza. Domnisoara se apropie cu un zambet larg:
- Vai! Ce-mi place sa ma plimb pe ploaie! E atata liniste in jur! Si dumneavoastra va place sa va plimbati. Nu?
- Da - mormaie Gogu.
- Sunt asa frumosi stropii de ploaie asezati pe frunze!
Domnisoara isi potriveste pasul dupa al lui. A inceput sa turuie. Gogu se simte ca la serviciu. Se si vede la ghiseul la care aude intr-una aceleasi intrebari. Puse cu teama, cu obraznicie, incet, tare de se zguduie peretii...
Nu stie cum au iesit din parc.
- Urcati la o cafea? Eu stau in blocul acesta.
Pe moment, Gogu e descumpanit.
- Nu! Ma scuzati, trebuie sa ajung la munca!
- Sambata?
- Sunt schimbul 2.
Si fuge dupa un autobuz. Domnisoara ramane uimita.
- La 4 dupaamiaza?
4 comentarii:
Habar nu aveam de weekend daca nu as fi citit pe aci...asadar e weekend,uf, dar azi am o zi grea,numai weekend nu poate fi.Va trebui sa muncesc mai mult ca sa ma bucur baremi de duminica mai linistita.
Sincer, pentru mine weekend este cand se poate,si cu sarbatorile cam la fel gandesc.
Va doresc o zi cat mai... linistita.
Interesant mod de a scrie:)
L-am scris mai pe romaneste. Trebuie sa inteleaga si Gogu despre ce scriu!
Trimiteți un comentariu