Exista persoane care se impun. Si nu ma refer la impunerea prin forta. Prin forta bruta. Persoane care se impun prin forta interioara. Le numim autoritati. “X este o autoritate in domeniu”. Este omul providential. El stie. El ne arata calea de urmat. Dar, ca orice om, autoritatea poate face greseli. La inceput, o greseala marunta. Apoi, inca una. Incep carcotelile. Mai face o greseala. Apar contestatarii. Dintre ei se desprinde un nou lider. Devine noul om providential. Precedentul insa, nu e dat uitarii. Devine tinta atacurilor rautacioase. De ce? De ce fostul adulat devine tinta urii noastre? Motivul este simplu. Face parte din natura umana. Dorinta de a arata ca nu era atat de inteligent precum se credea. Dorinta de a ne dovedi ca nu suntem atat de prosti... Pardon! Noi nu suntem prosti. Noi am avut un moment de ratacire.
6 comentarii:
Just!
Dar nu avem nici o vina. Ne-au prostit! Lume rea!
În primul rând cred că de vină este invidia, fiindcă dacă marea masă nu a atins o anumită adiere de diriguire, frustrată fiind, va da dovadă de un spirit cavernos de turmă, va căuta o sentinţă ghilotantă şi îşi va exploata propria brutalitate, acum dezlănţuită şi peste limite.
Cu alte cuvinte, adevărata faţă a ego-ului din noi...
Corect! As putea sa spun ca se aplica o vorba pe care am auzit-o de multe ori. Situatiile limita scot la iveala adevarata noastra fata. De multe ori, asta ne socheaza chiar pe noi.
Unii gasesc o placere patologica in a fi inganfati, atotpriceputi...de acesti oameni trebuie sa ne ferim dar, tot natura umana bat-o vina, ne intuneca mintea, devenim creduli si ne lasam manipulati de niste incompetenti care nu se gandesc decat la interesul propiu
Sa recunoastem totusi ca ne place sa fim laudati. Atunci cand cade un "guru",simtim nevoia sa ne autolaudam.
Trimiteți un comentariu