Amintiri. Amintirile mele, amintirile tale, amintirile lor. Amintiri uitate.
Suna ciudat. Amintire sau uitare? Amintirea iti poate juca un renghi. Amintirea colectiva poate trece in zona fictiunii. In zona plasmuirilor.
Poate fi vorba de deformarea imaginii unui personaj. Un personaj care si-a pus amprenta pe o comunitate. Un Toma Alimos care a ajutat sarmanii. Un Toma Alimos a carui imagine devine in timp stralucitoare. Defectele se estompeaza in memoria multimii.
Poate fi memoria unor vremuri. “Vremuri eroice in care viata unui om nu valora prea mult”. Vremuri despre care colectivul isi aminteste prin rezultatele lor ulterioare. Dezbaterile despre drumul de urmat, la un moment dat, sunt date uitarii. Sau, demonstreaza clarviziunea. Oare?
Daca ai castigat, esti clarvazator. Daca nu, esti dat uitarii. Sunt sute de inventii care, depasind puterea de intelegere a epocii, revin. In timp ideea e acceptata dar, inventatorul e uitat. Oare cine a inventat roata? Dar cuiul?
Amintiri. Amintiri deformate. Amintiri plasmuite.
Suna ciudat. Amintire sau uitare? Amintirea iti poate juca un renghi. Amintirea colectiva poate trece in zona fictiunii. In zona plasmuirilor.
Poate fi vorba de deformarea imaginii unui personaj. Un personaj care si-a pus amprenta pe o comunitate. Un Toma Alimos care a ajutat sarmanii. Un Toma Alimos a carui imagine devine in timp stralucitoare. Defectele se estompeaza in memoria multimii.
Poate fi memoria unor vremuri. “Vremuri eroice in care viata unui om nu valora prea mult”. Vremuri despre care colectivul isi aminteste prin rezultatele lor ulterioare. Dezbaterile despre drumul de urmat, la un moment dat, sunt date uitarii. Sau, demonstreaza clarviziunea. Oare?
Daca ai castigat, esti clarvazator. Daca nu, esti dat uitarii. Sunt sute de inventii care, depasind puterea de intelegere a epocii, revin. In timp ideea e acceptata dar, inventatorul e uitat. Oare cine a inventat roata? Dar cuiul?
Amintiri. Amintiri deformate. Amintiri plasmuite.
6 comentarii:
Mie îmi fac bine amintirile, sunt ocrotite undeva, răsfirate, frumoase, limpezi.
Mă întorc la ele, de fiecare dată, când simt apăsarea cețoasă a clipei.
Astăzi este o zi confuză., așa că mi-am ales o amintire, o zi în care am descoperit că-mi place geometria.
N-am uitat că vă datorez niște explicații despre moneda falsă.//
Miză incertă.
Amintirile pot fi o comoară..dar şi o capcană a trecutului!
@ iNCERTITUDINI - Ooo! Amintirile vechi sunt aproape intotdeauna placute. Suntem tentati sa uitam clipele grele si sa ne amintim numai partea placuta.
@ Raisa - Da, pot fi o capcana, dar numai atunci cand avem tendinta de a ne lasa bantuiti.
Amintirile pot avea efect benefic dar unele pot bloca psihicul. Amintirile placute daca sunt prea placute, ne sechestreaza in trecut si nu mai reactionam la prezent, ajungem sa visam cu ochii deschisi; acest lucru are doua taisuri, ne poate incuraja dar, ne poate pierde intr-o visare extrema cu riscul de a trai in lumea virtuala nu in cea reala. Amintirile vechi care sunt neplacute sunt traumatizante psihic si nu pot fi combatute prin simpla autoumpunere a uitarii. Nu ma consider un psihoterapeut dar, am citit un articol unde se spune ca este recomandabil sa povestesti la altii dramele prin care ai trecut ca sa reusesti sa-ti infrangi efectele sale prin readucerea involuntara in memorie
Adica sa-mi scriu pe blog povestile traumatizante? Acum ma trumatizeaza o masea. Sa va povestesc? Se poate sa imi treaca?
E aia de minte ? (a nu se intelege care minte)
Trimiteți un comentariu