Sa ucizi o salcie plangatoare

Traim o vreme. Am trait si alte vremuri. Care apucam, vom trai si altele. 
Ma plimb prin Bucuresti. Pasii ma duc. Da. Se intampla. Mergi si descoperi ca nu tu ai condus traseul, ci el pe tine. Pasii te-au dus pe drumuri vechi, pe drumuri noi, neasteptate. 
Sub pasii nostri e drumul. Sub drum, istorie. Vorba asta am auzit-o de foarte multe ori. A devenit ceva comun. Sub strada decopertata apar caramizi, intrari in hrube. 
Primaria a descoperit strada. Iarba o acopera la loc. Pe aici au fost hanuri. Drumeti, calareti, carute...
Primaria ne vorbeste, prin reprezentantii sai muzeografi, muzeografii stiu mai bine, despre Marele han Serban Voda. Unii trecatori sunt curiosi sa afle din ce material sunt facute panourile. Sau, pur si simplu, iau acasa mostre. 
Pe aici au fost hanuri. Drumeti, calareti, carute...
Gandul imi fuge spre o epoca indepartata. Vechi negustori in haine lungi, cu turbane pe cap, incinsi cu brauri de matase, cu carutasi imbracati in haine stramte, albe - obligatoriu, sa iasa in evidenta cizmele negre - cu biciul in vant strunind caii. Din loc in loc, o florareasa, un bragagiu ori un oltean cu cobilita. In prag, un hangiu rotofei cu mustata rasucita...
Au fost? Din colbul vremurilor ce au fost, din colbul drumului uitat de ploaie, din colbul ce-a ucis o salcie plangatoare...
PS Lucrarile au incetat pentru o perioada. Pana se gasesc fonduri. Poate sunt acolo. Poate dau de un tezaur. Tezaurul de la "Borduresti".