luni, 8 iunie 2009

Fata frumosa, fata straina...


...deseara am sa te duc, pentru convorbiri si pentru cina, la Hanul lui Manuc.
Cand Manuc Mârzaian a inceput construirea hanului ce ii va purta numele, arhitectura sa va fi altfel decat se obisnuia in epoca. Hanul nu e o fortareata asemeni tuturor celor din jurul Marii Negre. Se pare ca negustorul din Rusciuc (Ruse) nu avea de ce sa se teama. Era prieten atat cu turcii, cat si cu rusii. 
S-a negociat tratatul de pace Ruso-Otoman. Aici, in han. 
Stau pe un jilt in pridvorul care duce spre camerele de la etaj. Privesc in curte. Un berbec la protap ne gadila narile. Curg stacanele cu vin. A intrat o caleasca. Caii fornaie. Coboara, suava, o dulce domnita.
Se-ntinde un zvon. Manuc a murit. Ucis de o iscoada a turcilor. Manuc a tradat. Era spion si pentru turci si pentru rusi. De accea a fugit la Chisinau. Poate e doar un zvon. Poate a fost un simplu accident.
PS Pe la 1862 hanul e cumparat de Lambru Vasilescu. Devine Marele Hotel Dacia. Azi e iar Hanul lui Manuc. Retrocedat si neingrijit.

2 comentarii:

incertitudini spunea...

In urma cu multzi ani,am facut cateva noptzi albe, intr-una din camerele lui.
Nu ca domnitza, desigur. Invatzam pe rupte , pentru gradul II. De profesoara, sa nu se intzeleaga altceva.
Mi-am propus atunci sa-l revad.
S-a intamplat astazi!

oceania spunea...

cand am intrat pentru prima oara in Hanul lui Manuc am simtit si eu o emotie.
istoria lui e interesanta. felul cum o povestesti tu o face si mai atragatoare...