duminică, 7 iunie 2009

Potcoave de cai vii






S-ar putea sa ma insel eu. S-ar putea ca negustorul sa se fi oprit ceva mai sus. Langa Podul Mogosoaiei. Sa fi tras la Hanul Campineanu.
Surprins - nu a mai trecut de ceva timp prin Bucuresti - da de Pedros Serafim. Nu stia ca a cumparat hanul. Se stiu de la Stambul. Au multe sa-si mai spuna. 
Dar noi avem altele de discutat. Asta e o imagine prea veche. Nimeni nu si-o mai aminteste. 
Polixenia a crescut. A fost curtata de Arhitectul sef al Capitalei si hanul si-a schimbat iar propietarul. Hanul Villagrosse nu a rezistat prea mult. A fost demolat pentru a face loc unor cladiri mai moderne. 
Azi, cand intri dinspre strada Carada, descoperi alta lume. Chiar daca intrarea e monumentala, paleste in fata cupolei. Si totusi, aici e ceva intim. Lumina difuza iti da o stare de liniste. Ai patruns in alta lume. O lume de basm. 
Ma intreb daca pasajul ar fi fost atat de frumos daca nu ar fi intervenit o vanzare. Daca nu ar fi fost vanduta partea dinspre Calea Victoriei Societatii Filarmonice. Da, Calea Victoriei. Podul Mogosoaia si-a schimbat numele. In cinstea victoriei in Razboiul de Independenta. 
Societatea Filarmonica nu a reusit sa-si faca sala de concerte. S-a opus consulul rus. Terenul a mers in mainile unui antreprenor ungur care a ridicat aici, vis a vis de Casa Merani, un hotel. 
Astfel, pasajul ridicat de Xenopol - nu istoricul - a luat forma de potcoava. Spre Lipscani, Villagrosse. Partea dinspre Cladirea functionarilor BNR, lasa ca va spun despre asta altadata, daca o mai fi cladirea(!), a luat numele de Macca. Cumnatul constructorului. 
Cafenele, narghilea, muzica in surdina...
PS Aici a fost sediul primei Burse de Valori. Bursa nu mai este. S-a mutat la Armeneasca. Valoarea a ramas.

Un comentariu:

incertitudini spunea...

E ca si cum ash citi un basm in imagini mishcatoare!