.JPG)
Se intampla sa vezi, ascunsa in padurea de blocuri, cate o casa. O amintire din vremea in care orasul mai avea mahalale. Mahalale la propiu. Acele strazi pe care oamenii se salutau politicos, unde timpul se scurgea dupa un tipic anume, unde aparea dimineata laptareasa. O zona prin care trecea "geamu', geamgiuuuu' !!!", unde omul mai comenta in fata tutungeriei...
PS Am mai postat asta. Da, dar de cate ori nu ne repetam?
Un comentariu:
Si mie imi plac casele ratacite, uitate .Au un aer special. Isi apartzin.
De ce ne repatam? cine shtie?poate pentru ca, intr-un fel, tragem timpul dupa noi, cand , de fapt, suntem uneltele lui.
Ai nishte fotografii speciale!
Trimiteți un comentariu