duminică, 4 ianuarie 2009

Despre Bucuresti?


Am de lucru. Trebuie sa scriu despre un colt de Bucuresti. Ceva frumos. O fi bine daca scriu tot despre mine? Nu ca as fi frumos, dar sunt burtos.

Asadar, aflati despre mine ca nu am fost asa dintotdeauna. Cand m-am nascut, de exemplu...

Gata! Fara exemple. M-am nascut la maternitatea spitalului Brancovenesc. Numele vine de la cladirea ce fusese, la origine, o casa, palat, cum i-o fi zicand, a domnitorului C Brancoveanu, var cu Cantacuzinii. Brancoveanu, avand o avere de invidiat, a facut in asa fel, incat sa ajunga domn al Valahiei. Nu stiu exact cum, dar se pare ca nu tocmai ortodox, daca ne gandim ca a demolat un han al Cantacuzinilor pentru a deschide Podul Mogosoaiei. Unii zic ceva de un foc, dar eu nu stiu, nu am fost acolo. Asta e numele vechi al Caii Victoriei, dat de Carol in cinstea victoriei in Razboiul de Independenta.

Dar, sa revin. Cantacuzinii au avut grija sa ii fie si ei de folos, mai ales cand l-au ajutat, cu vorbe la Poarta, in scopul mazilirii. Ei, lupte fraticide. Nu ati auzit de Carol cel mare? Asta s-a luptat cu fratele sau. In cinstea sa, s-au umplut orasele Europei de statui. Mai ales ecvestre. "Bine frate, ecvestra, ecvestra, dar si pe cal?"

Asa. Cum va ziceam. Cand m-am nascut, nu aveam burta. Stateam pe 6 Martie, numele de atunci al Bd Elisabeta, deschis la sfarsitul secolului XIX, perioada in care a avut loc o mare sistematizare. Atunci s-au facut axele N-S (Bd Brancoveanu, acum Bratianu) si E-V ( cu inaugurarea Bd Elisabeta la 1894). Fara date, ca nu suntem la ora de matematica! Langa mine era curtea Facultatii de Drept, acoperita vederii la inceputul anilor '60 de blocul de pe V Parvan 2. Parvan a fost istoric. A nu se confunda cu V Porojan al lui Alecsandri. Cu "cs", spre deosebire de Grigore Alexandrescu, fabulistul.

Iar m-am incurcat in poveste. Poate am noroc altadata!

9 comentarii:

Anonim spunea...

Ei, da! Colţul de Bucureşti... colţul de Braşov... Unde sunt în definitiv colţurile alea? Ce a mai rămas din ele... Nostalgii desigur. Patinăm cu greu printre nămeţii de amintiri, asta e clar. Desluşim tot mai greu ceea ce am vrea să desluşim, ceea ce ştim, confuz, că este pe acolo pe undeva... Nu ştiu de ce nu rămîn niciodată locurile la locul lor, aşa cum ştiam că le-am lăsat odată. Zău, Braşovul este departe de ceea ce speram că va rămîne. Ai putea, Mihai, să scrii despre un colţ de Braşov? Despre îngrămădirea de "rezidenţiale" de pe colinele altădată pline de brazi, despre pieţele şi parcurile care nu mai sunt, despre clădiri începute şi neterminate sau despre clădiri vechi lăsate în paragină? Despre "mobilierul urban" fără noimă, despre giratoriile plantate degeaba, etc., etc.? Nu sunt cîrcotaş mai sunt si citeva lucruri bine făcute poate fata de alte orase, dar... Eu însă despre Bucureşti nu aş putea scrie, cred, şi pe el îl ţin minte altfel...
Cele bune
Flavius

Lilick Auftakt spunea...

Foarte frumos, Mihai.
@Flavius
Povesteste-ne si tu de un colt de Brasov din copilaria ta. :)

Lilick Auftakt spunea...

@Mihai

Casa mai exista?

Anonim spunea...

Ce frumos! Esti un copil mare, care si-a gasit un pretext special, pentru a vorbi despre oameni si locuri dragi !

Lilick Auftakt spunea...

@G.R.

Exact. Mihai isi reconstruieste aici un univers din perioada copilariei si a adolescentei.
Si avem toti nevoie de asa ceva.

Mihai spunea...

V-ati facut mess pe blogul meu?

Anonim spunea...

Ai o "casa" primitoare!!!, de asta vin atatia musafiri, e drept , mai multe femei.

Mihai spunea...

http://www.youtube.com/watch?v=kOJ5T8wsyTs

Anonim spunea...

eu chiar am de lucru...m-am destins(nu distins!) si am si aflat noutati...multumesc
ISAC