N-am dormit bine. Cred ca din cauza stopilor care bateau prin geam. E spart demult, dar e criza si nu sunt fonduri.

Ma duc la dusuri. Sunt doar tevi care ies din perete. La fel ca apa. Pe tevi nu e decat rugina. cica nu sunt bani de reparatii. Iau sapunul si ies in ploaie.

Incerc sa-mi amintesc discutia de aseara. Bucuresti, mon amour. Visul profesorului. Si totul mi se invarte in cap.

Lipscani. O strada cu nume hartuit de pofta de a stalci cuvinte. Lipsca era numele dat de noi orasului Leipzig. Locul de unde veneau mesterii chemati de Tepes pentru intarirea si infrumusetarea "cetatii".

Selari, Sepcari, Negustori... Nu sunt straziile care au fost. Astea au fost facute drepte de curand. Pana acum 200 de ani sepuiau. Si erau mult mai inguste. Ma intreb cand au aparut trotuarele. Profesorul zicea ca pe vremuri pietonii si carutele mergeau de-a valma. Erau olteni cu cobilite, turci cu braga si rahat si multi alti negustori ambulanti.

Piete? Piata Mare si Oborul de vite. Unde? Nu stie nimeni. Doar mahalaua macelarilor se stie ca era la Batiste. Probabil ca vitele erau priponite pe unde e azi "Interul". De aici, mahalaua Coltei. Asta era probabil pe malul Bucurestioarei. Un rau vechi, disparut.

Injectia isi face efectul de-a binelea. Totul se invarte. Ma intorc in pat.