Nu o sa va dezvalui ce lucreaza el. E secret de serviciu. Nu, nu face dosare, nu asculta telefoane. Lucreaza in productie. Are halat, scule.
Pauza. Toata lumea sparge usa sa iasa la fumat. Nu se fumeaza in cladire. Ati observat ca acum nu se mai fumeaza nicaieri? Restaurante, trenuri, aeroporturi, serviciu, stadioane...
Gata! S-a terminat ziua de munca. Se schimba si iese. "Mai lunga-mi pare calea" isi spun toti. Nu e mai lunga, dar ia timp mai mult. Blocaje. Parca a iesit tot orasul, toata tara, toata planete cu masina. Si toti au uitat regulile de circulatie. Si pe cele de bun simt. Unul sta de 19 minute pe linia tramvaiului. Asteapta sa-l lase cineva sa faca stanga. Vatmanul e nervos. Claxoneaza neincetat. Dar, acum soferul nostru nu mai poate da inapoi. Nu ca ar avea asemenea intentii. Din spate e claxonat si de cei ce vor sa mearga inainte. Tot el se ratoieste: "Ce vreti ba? Nu vedeti ca nesimtitii astia nu ma lasa sa trec?"
A ajuns (Gigi). Se opreste la magazin sa ia paine, oua... "Ce mai trebuia sa iau?" La casa, coada. Toti studentii de la camin isi fac cumparaturile.
In sfarsit! Iese. Afara e deja bezna. Lift, cheie, usa de la intrarea in casa...
Cam asta ar fi. Plictisitoare, nu? Ca in opera rock "Quadrophenia" a formatiei engleze The Who. Din 1973. Veche rau! Lipseste malul marii. Gigi nu are ganduri sinucigase.
PS Ati mai intalnit undeva povestea asta?
Pauza. Toata lumea sparge usa sa iasa la fumat. Nu se fumeaza in cladire. Ati observat ca acum nu se mai fumeaza nicaieri? Restaurante, trenuri, aeroporturi, serviciu, stadioane...
Gata! S-a terminat ziua de munca. Se schimba si iese. "Mai lunga-mi pare calea" isi spun toti. Nu e mai lunga, dar ia timp mai mult. Blocaje. Parca a iesit tot orasul, toata tara, toata planete cu masina. Si toti au uitat regulile de circulatie. Si pe cele de bun simt. Unul sta de 19 minute pe linia tramvaiului. Asteapta sa-l lase cineva sa faca stanga. Vatmanul e nervos. Claxoneaza neincetat. Dar, acum soferul nostru nu mai poate da inapoi. Nu ca ar avea asemenea intentii. Din spate e claxonat si de cei ce vor sa mearga inainte. Tot el se ratoieste: "Ce vreti ba? Nu vedeti ca nesimtitii astia nu ma lasa sa trec?"
A ajuns (Gigi). Se opreste la magazin sa ia paine, oua... "Ce mai trebuia sa iau?" La casa, coada. Toti studentii de la camin isi fac cumparaturile.
In sfarsit! Iese. Afara e deja bezna. Lift, cheie, usa de la intrarea in casa...
Cam asta ar fi. Plictisitoare, nu? Ca in opera rock "Quadrophenia" a formatiei engleze The Who. Din 1973. Veche rau! Lipseste malul marii. Gigi nu are ganduri sinucigase.
PS Ati mai intalnit undeva povestea asta?
2 comentarii:
Nu. Pentru că Gigi este bucureștean.
Poate ca meseria de navetist prin Bucuresti e unica.
Trimiteți un comentariu