sâmbătă, 25 februarie 2012

O zi din viata lui Gigi Ologu

Povestea care urmeaza mi-a fost povestita de un necunoscut in timp ce imi beam cafeluta intr-o pizzerie. Ideea de a o repovesti pe blog mi-a fost data de un blogger ce se temea sa nu devina "robot".
Gigi Ologu nu e schiop. In tinerete a jucat fotbal. La o echipa din ligile inferioare. A jucat pana aproape de 40 de ani. Nu stiu daca programul lui v-ar putea interesa, dar eu vi-l povestesc.
Ora 4:30. Suna alarma de la mobil. Se ridica din pat si pleaca asemeni unui zombi spre bucatarie. Cana, apa, ibric, chibrit, aragaz... Mai aprinde un foc. Cratita, ulei, oua... De 40 de ani asta e micul sau dejun. Fierbe apa la ibric. Pune cafeaua si pazeste sa nu dea in foc. E in regula. Umple cana, opreste focul la oua si pleaca spre baie. Dupa ce savureaza cafeaua si se spala pana la brau, se intoarce in bucatarie. Nu mai foloseste farfuria. Mananca direct din tigaie. E timpul sa se imbrace. Azi si-a amintit. Se duce la sifonier. E timpul sa schimbe camasa. Iar se iau colegele de el: "Nu ai decat camasa asta?" Schimba si blugii. Sau, nu. Astia au buzunarele rupte. Poate, daca nu uita, le coase in week-end. Cand sa arunce camasa in masina de spalat, simte buzunarul mai greu. A uitat sa scoata actele. Le muta in buzunarul de la "camasa noua". E timpul sa iasa din casa. Geaca, cheia, usa, liftul... Are parul vilvoi. Da rapid cu mana prin par.
A iesit. Afara bate vantul. E ger. Isi da cu mana pe obraz. Iar a uitat sa se barbiereasca. Ei, si? Se indreapta spre tramvai. Pe carosabil. Zapada troneaza pe trotuar.
Dupa cateva schimburi de mijloace de transport, a ajuns. Ultimii metri ii face pe jos. Aici parca biciuieste mai tare vantul. Intra. Condica, vestiar, cafeaua de la automat, inca o tigare si poate incepe lucrul.

Sfarsitul primei parti. Observati ca povestea e din parti. Nu?

9 comentarii:

Scriitor.a spunea...

pai atunci, asteptam continuarea!

Mihai spunea...

Desigur

Probleme de sanatate spunea...

seamana cu povestea "Canutza om sucit"

INCERTITUDINI spunea...

Am înghițit o lacrimă..

Mihai spunea...

Nu va place povestea?

INCERTITUDINI spunea...

Mă doare povestea din culisele poveștii..

Mihai spunea...

Dar eu cred ca e una dintre cele mai comune povesti. Poate nu coincid orele, poate ca nu e vorba de Gigi, ci de Eugenia, dar povestea ramane una foarte comuna. Un model in socializare. Ca doar trebuie sa socializam. Dincolo de peretii apartamentului. Nu?

INCERTITUDINI spunea...

Nu cred că există povești comune, de fiecare dată, altele sunt circumstanțele.
Și rezistența în fața diverșilor factori care tulbură echilibrul stării de lucruri.
Și, mai ales, oamenii..

Mihai spunea...

Povestea e aceiasi. Nuantele sunt altele. Imi amintesc deo poveste veche. Nu mai tin minte cum o chema pe eroina. Dimineata deschidea geamul si punea pe pervaz asternuturile. Matura (nu se inventase aspiratorul) stergea praful, spala pe jos si cate si mai cate. Fusese maritata. Divortase pentru ca sotul o incurca la curatenie!