Continuarea dialogului o transcriu integral, chiar daca incepe cu o intrebare care are legatura cu postarea anterioara.
- Acum, cand abia am ajuns la Sosea?
- Tu zi mai departe, dar eu o sa postez continuarea maine.
- Bine. Alaturi e Muzeul Taranului. Vis a vis Muzeul Geologic.
- Astia dau cu pietre?
- Nu, cladirea are un buzdugan in crestet.
- Date nu mai ai? Nu te-ai mai documentat?
- Ba da. Cladirea unde se afla Muzeul Taranului a fost construita în perioada 1912-1941, dupa planurile arhitectului N. Ghica-Budesti.
- Atat de mult?
- Da. Timpurile, modul romanesc de a taragana lucrurile...
- Si atunci cum a functiunat?
- A functionat in locul fostei Monetarii.
- ???
- Prin decretul semnat de Regele Carol in 1906 este numit director Al. Tzigara-Samurcas. In cladirea construita la 1870 pentru Monetaria Statului (de acolo vine numele strazii) se amenajeaza muzeul. Cladirea noua, in stil neoromanesc... Dar despre ea ti-am povestit. Sa trecem strada. Aici e biserica Izvorul Tamaduirii. Ridicata de Nicolae Mavrogheni. Nu a fost singura cladire. Au fost mai multe asezaminte. "Un foisor domnesc" si "visteria apelor" completeaza tabloul. In curtea biserici se afla mormantul lui Ion Heliade Radulescu, cel care a scos „Curierul românesc“ chiar in tipografia facuta de domnitor.
- Dar de Muzeul Geologiei nu spui nimic?
- Am aflat ca a fost construit in 1906. Nu stiu cine e arhitectul, care a fost destinatia initiala, nimic.
- Nu ai intrat macar pe site?
- E in constructie.
- Daca dureaza si asta cat cladirea Muzeului Taranului...
- Lasa, nu mai rade. Aici stopul functioneaza cu "buton". Adica asa cum era si pe Victoriei pe timpuri. Aleile-Parc de pe Kiseleff au fost amenajate intre 1843 si 1847 de Mayer, acelasi care a amenajat Cismigiul.
- Dar "Bufetul" cand si de cine a fost ridicat?
- Stii ca planurile apartin lui Mincu si ca fusesera intocmite pentru pavilionul romanesc al expozitiei de la Paris. Dar a fost gata in 1892.
- Stil neoromanesc?
- Ce crezi? Pavilionul Romaniei, arh Ion Mincu. Ce vrei mai mult?
- OK. Dar pe blog nu citesc numai eu. Citesc si altii. Si nu toti s-au mai interesat de istoria orasului. Dar au auzit multi de Restaurantul Doina.
- Acum, cand abia am ajuns la Sosea?
- Tu zi mai departe, dar eu o sa postez continuarea maine.
- Bine. Alaturi e Muzeul Taranului. Vis a vis Muzeul Geologic.
- Astia dau cu pietre?
- Nu, cladirea are un buzdugan in crestet.
- Date nu mai ai? Nu te-ai mai documentat?
- Ba da. Cladirea unde se afla Muzeul Taranului a fost construita în perioada 1912-1941, dupa planurile arhitectului N. Ghica-Budesti.
- Atat de mult?
- Da. Timpurile, modul romanesc de a taragana lucrurile...
- Si atunci cum a functiunat?
- A functionat in locul fostei Monetarii.
- ???
- Prin decretul semnat de Regele Carol in 1906 este numit director Al. Tzigara-Samurcas. In cladirea construita la 1870 pentru Monetaria Statului (de acolo vine numele strazii) se amenajeaza muzeul. Cladirea noua, in stil neoromanesc... Dar despre ea ti-am povestit. Sa trecem strada. Aici e biserica Izvorul Tamaduirii. Ridicata de Nicolae Mavrogheni. Nu a fost singura cladire. Au fost mai multe asezaminte. "Un foisor domnesc" si "visteria apelor" completeaza tabloul. In curtea biserici se afla mormantul lui Ion Heliade Radulescu, cel care a scos „Curierul românesc“ chiar in tipografia facuta de domnitor.
- Dar de Muzeul Geologiei nu spui nimic?
- Am aflat ca a fost construit in 1906. Nu stiu cine e arhitectul, care a fost destinatia initiala, nimic.
- Nu ai intrat macar pe site?
- E in constructie.
- Daca dureaza si asta cat cladirea Muzeului Taranului...
- Lasa, nu mai rade. Aici stopul functioneaza cu "buton". Adica asa cum era si pe Victoriei pe timpuri. Aleile-Parc de pe Kiseleff au fost amenajate intre 1843 si 1847 de Mayer, acelasi care a amenajat Cismigiul.
- Dar "Bufetul" cand si de cine a fost ridicat?
- Stii ca planurile apartin lui Mincu si ca fusesera intocmite pentru pavilionul romanesc al expozitiei de la Paris. Dar a fost gata in 1892.
- Stil neoromanesc?
- Ce crezi? Pavilionul Romaniei, arh Ion Mincu. Ce vrei mai mult?
- OK. Dar pe blog nu citesc numai eu. Citesc si altii. Si nu toti s-au mai interesat de istoria orasului. Dar au auzit multi de Restaurantul Doina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu