Cand a aparut pasiunea pentru Bucurestiul care a fost? Ce resort o scoate mereu la suprafata?
Am gasit un blog. Un nume. "Împricinatul de Corn". Acolo m-a frapat o poza. Apoi am regasit alta. Si alta. Poze din Bucurestiul de ieri. Si niste comentarii. "Ar fi bine sa nu ramana doar pe blog". O carte . Un drum prin vechi mahalale. Podul Calitiei, Gorganul...
Sa ne intoarcem in timp. Curtea Domneasca, vechi mahalale. Nu stiu daca in CARTEA LUI ANTON CANTA este istorie sau imaginatie. Recunosc, spasit, nu am apucat sa citesc decat cateva pasaje. Am odihnit mai mult pe poze. Si gandul mi-a zburat printre strazile intortochiate, uitate de timp. Si a trecut si dincolo. Pe strazi ce nu mai sunt. Pe strazi ce se intalnesc, in dos de blocuri, cu un timp al meu.
Acum sunt egoist. Un timp al meu. Un timp in care intram pe Uranus de aici de la Podul Izvor, de la Calea Rahovei ce incepea in spatele Tribunalului Mare, colt cu maternitatea Brancovenesc (unde m-am nascut)...
Bucurestiul e iubit pentru ca exista. Si pentru ca exista, trebuie iubit. E Bucurestiul meu, al tau, sau al lui. E orasul de campie cu veri infernale si ierni geroase.
Unde sunt zapezile de altadata?
PS Mama si tata pe Bulevardul Elisabeta. Fost Gheorghiu-Dej. Fost 6 martie. Fost Elisabeta
5 comentarii:
1.In ce zona pe Elisabeta ca nu ma prind deloc?
2.Da si tu link, pls, la blogul ala despre care vorbesti.
M-am uitat acum in blogroll si am vazut ca l-ai pus acolo. Dar era bine sa dai si link pe articol. :)
Pana imi raspunzi tu imi mai raspund eu: pe cladirea aia scie "Terasa facultatii". Inseamna ca e mai spre Eroilor, spre fac. de Drept.
La "gradinita". Adica Gradina Facultatii. Cum treci de benzinarie, venind de la Drept.
M-ai "azvarlit" direct pe o strada din care mai exista doar jumatate...
Si, fir-ar, n-am nici o poza...
Trimiteți un comentariu