Despre gandirea omeneasca

In urma cu ceva ani, nu stiu cu ce ocazie, am fost la o intreprindere aflata la "capatul pamantului". La plecare, amabila, doamna Popescu a decis sa ma scoata la un mijloc de transport. Cine e doamna Popescu? E un nume fictiv. Nu sunt mitocan. Urc in masina. La poarta, destul de multa lume. As putea spune, neasteptat de multa.
Doamna Popescu imi zice:
- Astia o sa spuna ca "am pus-o".
Tac. Ma gandesc. "A inebunit doamna Popescu. Numai la prostii se gandeste"
Multumesc, cobor si ma duc in statie la tramvai.
Au trecut cateva zile. Intru intr-o cafenea. Cativa colegi ai doamnei Popescu erau la o masa. Ma asez si intram in vorba. Productie, programe tv, fotbal...
- Te-am vazut ca ai plecat acum cateva zile cu doamna Popescu.
- M-a scos la tramvai.
- Ei, lasa, ca stim noi!
Intervine altcineva:
- Ce vrei dom'ne! El e barbat bine, ea e femeie frumoasa...
Nu comentez si nici nu fac cu ochiul, complice. Dau din mana a lehamite.
- Numai la prostii va ganditi!
Mi-am terminat cafeaua si am plecat.
Nu, doamna Popescu nu inebunise. Asa gandeste lumea!