POVESTI CU MUZE...

Muza e o stare. E ceea ce am vrea sa ne calauzeasc. Muza nu e materiala. De aceea ea nu face decat sa se joace cu sufletul nostru cu promisiunea de a...
Of! Muza e femeie. E ceva care vine sa ne aduca nelinisti si sfarseste prin a ne aduce tristeti.
Ce? Spuneti ca sunt misogin? Rautaciosilor!

EPILOG

Muza, ca si ea-i femeie
Simt ca azi ma paraseste
Si-a facut bagajul, pleaca
Nu stiu unde hoinareste.

N-am sa plang ca astazi, versul
A ramas neterminat
Strofa poate sa astepte
Timpul nu a expirat.

Cand cerul sa va-nsenina
Si pomii vor inmuguri
Iar pasarile vor canta
Stiu ca vei reveni.

INTOARCEREA

Azi noapte muza s-a intors
Si a intrat hoteste-n casa
Pe geamul care l-am uitat
Deschis ieri dupa masa

S-a asezat apoi usor
Din ochi m-a sagetat
Ca si cum nu plecase ea
Eu eram vinovat

Apoi pe cearta ea s-a pus:
"Daca vrei sa te iert !"
"Stai, stai, nu eu m-am dus"
Dar vorbeam in desert

"De mine nu ai scris nimic
Si cat te-am ajutat !
De nu iti ceri acum iertare
Am sa plec imediat !"

As fi lasat-o sa se duca
Dar m-am gandit la voi
Cei care iubesc poezia
Si am primit-o inapoi

PROLOG

Ploua. Muza-mi mofturoasa
Cazut-a-n melancolie
Vrea s-o-mpac si sa m-alunge
Deci, curtata vrea sa fie.

Comentariu: Cine m-a pus s-o reprimesc ?

LEAC 

Un suras m-a indemnat
Sa scriu despre tine
Inima mi-ai incalzit
Si mi-e tare bine.

Comentariu: Randul trei “dadea” mai bine la vers si la cititor 
in forma “Inima mi-ai sagetat” dar, mie asa mi-a venit si nu 
vreau sa-l schimb.

Nu, asta era altfel de muza. O muza care a venint de nicaieri, a trecut pe langa tine, un suras fugar si a disparut ca un fum.

SFARSIT DE CAPITOL

Simt ca muza-mi mofturoasa
Azi din nou ma paraseste
Cred ca s-a cam plictisit
Altul, mai talentat, doreste

Nu cred ca mai voieste azi
Sa-mi spuna cu candoare:
“Poetule ! In genunchi cazi
Si cere-mi iar iertare !”

Defapt, eu nici nu ar dori
S-o las sa ma subjuge
Sa vina iar in zori de zi 
Si seara sa m-alunge

In lumea larg-as vrea sa plec
Si, fara nici o scuza
Sa caut, poate mai gasesc
O diafana muza

O muza blonda si cuminte
Sa ma ajute-n versul meu
Si nu ca asta, ce cu “fitze”
Ma-npiedica mereu

P.S.
S-a dus. Din nou m-a parasit
Dar in ochi i-am citit
Sclipiri adanci, pareri de rau
Asa-i cand te complici

NOUA MUZA

Aseara un miracol s-a produs
C-asa e soarta, se amuza
Si, ca pe-o floare, mi-a adus
O alta muza

Ea s-a uitat timid la mine
Si-a spus, cu voce visatoare
Maestre, dar de ce nu merge
“ ‘N-adancul lor e o licoare” ?

Asta era un comentariu la un vers care m-a chinuit. Puteti observa ca muzele sunt sirete. Te ating la coarda sensibila. Imi amintesc de Ghicitoarele care spun: "Vino sa-ti ghicesc frumosule, chiparosule!"

MINUNEA

Cand m-am trezit de dimineata
Zacea intinsa pe covor
Pentru ca e cam natafleata
Zau ca imi vine s-o omor

A alergat pe strad-acum pustie
De la metrou, adus-a un suflet inghetat
Si-un suflet cald, direct din florarie
Deci n-a plecat, nu m-a uitat

Dau s-o ridic, s-o iau in brate
Dar ea e Muza , e abur usor
Nu pot sa o ridic, nici ea nu poate
Ramane mai departe pe covor

Si simt in ochii ei o licarire
Incep sa ma simt vinovat
Incerc acum sa-i cer iertare
Ea spune ca nu m-a certat

Si uite-asa ma bucur ca nebun
Esti cel mai “cool” cadou pentru Craciun

CONFIDENTA

In noaptea asta nu am somn
Stau si ma uit la Muza
Ii povestesc ce s-a-ntamplat
Insa Ea se amuza

Vazand ca-s tare agitat
Ea mi-a raspuns grabit
( Dupa ce m-a mangaiat)
Esti indragostit

DIVERGENTA

Asculta Muza ticaloasa
De ce imi gonesti cititorii
De ce-ai intrat la mine-n casa
Si imi dai stari contradictorii ?

Ai reusit sa ma vrajesti c-un vers
Ce era bun, e-adevarat
S-apoi darami un univers
Trebui’ sa-l strici neaparat ?

“Citesc tot ce ai scris azi si-mi place
Dar cum te vad cam tulburat
Si nu vreau sa te tin pe ace
Am sa fiu sincera cu-adevarat

Atragi mai mult cand esti nervos
De la mine sa stii
Vei fi iubit cu-adevarat
Dac-asa ai sa scrii

Ea trebuie sa te urasca
Sa aiba un motiv, vezi bine
Ca mai apoi sa se gandeasca
Vesnic la tine

Ai vazut ca esti naiv ?
Sa nu scrii asta sub nici un motiv

AMAGIRI

Sa ma zbenguiesc cu Muza
S-o provoc, s-o ametesc
Sa nu stie niciodata
O doresc, nu o doresc.

Vreau sa scriu, sau doar ma joc
As avea ceva sa spun
Sau vreau doar sa o provoc
S-o opresc din al ei drum ?

O lucire , fulgerare
Vrea, precis, acum sa-i spun
S-asculte a mea chemare 
Sau sa îsi vada de drum ?

Am privit-o cu repros
Si i-am spus: “Daca vrei, pleaca !”
Mi-a raspuns ca-s ticalos
Ma mai iart-o data.

MAI STAI

Mai stai muza, nu pleca
E o seara de basm
Sa mai scriu un vers as vrea
Azi nu vreau vacarm

Vreau sa uit azi si de soacra 
Si de alte ce m-apasa
Vreau sa scriu de primavara
Ce ne intra-n casa

De flori si de papadie
Ce umplu câmpia
De fluturi, de cintezoi
Da-i goala hârtia

Ruga nu mi-a ascultat
A plecat grabita
M-a lasat îndurerat
Inima îmi e ranita

Si aveam asa un chef
Sa va spun si voua
Ce frumoasa este viata
Chiar si-atunci când ploua.

RAZBOIUL MUZELOR

Muza veche, o mai stiti ?
A venit azi cu tupeu
Zice: “Hello, ce doriti ?
Asta e poetul meu !”

Muza noua, diafana
A tacut îngândurata
În scandaluri e profana
Stiti ca a mai fost certata

Am facut-o ticaloasa
Dar acum regret
Fiindca ea, cea mladioasa
M-a facut poet

Muza veche tipa tare
Si vecinii i-a trezit
însa, nu aud ce spune
Ce i-o fi venit ?

“Stii ce, lasa galagia
Eu m-am plictisit de tine
Esti o muza care pleaca
Si doar cand vrea ea revine

Ai vrut altul, talentat
Ce-ti înalta osanale
Unul care sa accepte
Capriciile tale !

Ce te-aduce înapoi
Ce mai vrei de la mine ?
Nu poetul îl doresti
Te iubesti numai pe tine !”

“Lasa ca te cunosc eu
Stiu de ce o vrei pe ea
Te-a vrajit cu un “maestre”
Ti-a ridicat “osana”

Privesc muza diafana
Vad ca toata a rosit
Si-ascunde tandru privirea
Parca a înnebunit

M-am trezit transpirat
Uf ! ce vis ciudat !

ZEI

Coboara zeii din Olimp
In robe lungi, purtând sandale
Aceleasi masti, in orice anptimp
  Al lumii boreale.

Paleste si mândra Athena
Ne gândurile întâlnite
Paleste Muza-mi cea sfioasa
De versurile chinuite.

Cum, sa explice astazi lumii
Si zeilor, lor în special
Ca pana mea este în taste
Si de-aia scriu banal.

“De ce nu vrea sa înteleaga
Ca scrie versuri de duzina
Ce scrie el nu este arta
Poemul nu este uzina”

Asa grait-a înteleapta
Si Muza-mi, din nou a rosit
“N-am vrut sa-i spun, poate se-ndreapta
  Stiu c-am gresit”

Apoi, ea s-a uitat la mine
Si nu mi-a reprosat
Ca o fac de rusine-n lume
Nu m-a certat.

Asa e Muza cea sfioasa
Nicicând morocanoasa.

Of! Muzele astea!