Fara politica

Timpul trece implacabil. Vorba asta am auzit-o demult. Cred ca apartine unui iubitor de rugby. Ma si inchipui plonjand la blocarea timpului, asemeni europenilor la picioarele lui Lumu, forta supranaturala a rugbyului neozeelandez. 
Trece, lasa in urma nostalgii, imagini ce reinvie cand si cand. Imagini care apar, ne urmaresc, ca apoi sa dispara ca un fum. Au fost? Le-am trait cu adevarat, sau sunt rodul imaginatiei noastre?
***
Ieri ploua cu galeata. Ne-am adunat cu toti pe holul unde ne bem cafeluta, unii fumam, dar toti ne dam cu parerea in legatura cu vremea.
Pot spune, citand un clasic in viata, ca asta suna ca dracu. Eu am o parere. Dau cu ea. El are alta parere. Da si el. Doare. Catelul, ascuns printre picioarele noastre, o rupe la fuga. Nu mai suporta. A ajuns sa iubeasca ploaia. Nu mai vrea nici "rontaielele" aduse de o colega. Se crede Gene Kely cantand in ploaie. Doi pusti se tin de mana. Sunt uzi pana la piele, dar nu au timp de prostii:
"Ma mai iubesti?"
"Desigur draga mea!"
***
Bucurestiul nu a existat, nu exista si nu va exista vreodata. E doar o aglomerare de strazi, masini, case, blocuri, parcuri, tineri indragostiti si mosi suparati. 
Bucurestiul nu e un oras. E un vis al nostru venit de nicaieri. E cosmarul soferilor, raiul baltoacelor...
Cateodata ma gandesc la cum era orasul acum 100 de ani. Poate ar trebui sa scriu cum il vedeam eu acum 50. Cum am vazut, amintirile sunt vagi, crescand blocul de langa mine. Are 50 de ani!!! Nici nu pot sa cred. Pentru mine a ramas "blocul nou". Poate ar fi interesant sa povestesc cum ascultam la batranul aparat de radio, hipnotizat de "ochiul magic". Prin el parca vedeam artistii. Si vocea crainicului: "Grigore Vasiliu Birlic, atrist al poporului..."
***
Privesc strazi vechi, strazi unde civilizatia nu a adus decat cateva semne de circulatie si cate o masina ratacita. Pe o placuta, aproape ascunsa sub var, citesc despre un lacas ridicat in 1911 din donatia lui Nita Sterie. Si biserica - de ce nu am vazut-o pana acum? - ascunsa in spatele unor blocuri. Si ma gandesc la Palatul Patriarhiei, unde nu s-a adunat poporul pentru a-l sustine pe Cuza, pentru ca aceasta cladire a fost ridicata abia in 1907 in stil neoclasic. Cum arata vechea cladire? Poate voi afla dintr-o poza veche, descoperita de cine stie cine printr-un pod de casa, pod cazut la datorie, pentru edificarea noului Bucuresti, Bucuresti de beton si sticla.