Nelu urca panta pe drumul ce strabatea campul. Un drum larg, forestier. Padurea nu se vedea inca. Lanul fosnea in adierea vantului. Niste gaze zumzaiau fericite.
Un paianjen isi tesuse o panza uriasa. Nici vulturul nu ar fi scapat din ea.
Pe marginea drumului, Frosa si Safta sporovaiau. Isi lasasera desagii si isi desfacusera basmalele. Le atarnau ca niste codite de indian.
- Buna dimineata!
- Buna dimineata!
Nelu isi continua drumul. Simtea o briza care crestea. Se apropia de padure.
Dintr-o data au aparut copacii. Inalti, scorburosi. Aici nu creste iarba. Drumul e acoperit de un covor de frunze uscate. Si dimineata se transforma in noapte. Ca o odaie la care s-au tras storurile.
Din frunzis scoate palaria o ciuperca.
- Nu, asta e otravitoare.
Mai departe a cazut un copac. De iarna trecuta. Nelu scoate cutitul si aduna toate ciupercile crescute pe el.
Isi continua drumul. Ciupercile umplu cosul.
A ajuns intr-un luminis. O albina ii da binete.
Se intinde pe iarba. Priveste o buburuza ce se catara pe o buruiana. Si soarele se joaca in luminis.
Un paianjen isi tesuse o panza uriasa. Nici vulturul nu ar fi scapat din ea.
Pe marginea drumului, Frosa si Safta sporovaiau. Isi lasasera desagii si isi desfacusera basmalele. Le atarnau ca niste codite de indian.
- Buna dimineata!
- Buna dimineata!
Nelu isi continua drumul. Simtea o briza care crestea. Se apropia de padure.
Dintr-o data au aparut copacii. Inalti, scorburosi. Aici nu creste iarba. Drumul e acoperit de un covor de frunze uscate. Si dimineata se transforma in noapte. Ca o odaie la care s-au tras storurile.
Din frunzis scoate palaria o ciuperca.
- Nu, asta e otravitoare.
Mai departe a cazut un copac. De iarna trecuta. Nelu scoate cutitul si aduna toate ciupercile crescute pe el.
Isi continua drumul. Ciupercile umplu cosul.
A ajuns intr-un luminis. O albina ii da binete.
Se intinde pe iarba. Priveste o buburuza ce se catara pe o buruiana. Si soarele se joaca in luminis.
6 comentarii:
Ce bine o mai duce!
Poate nu știțí- astăzi este Boboteaza.
Am crezut ca a venit toamna...si din imagini si din povestire.
Asadar:"toamna vii pe veci"
Ori masina timpului sa fie de vina?...De ce nu in viitor!Cred ca unele reglaje sunt foarte greu de stabilit.In toate si tot ,metafizic vorbind.Unii sunt mai norocosi cu soarele mereu in spate,pe la noi iernile au devenit cumplit de apasatoare,ceruri grele plumburii,nici o sansa pentru o raza de soare.
@ INCERTITUDINI - Scuzati intarzierea! Am stat la apa sfintita. Incredidil, nu s-a certat nimeni.
@ Modart - Si totusi, pozele sunt din 1 ianuarie!
...si totusi cu iz de toamna tarzie!
Natura ne uimeste mereu. Probabil impotriva celor ce doresc sa o subjuge.
Trimiteți un comentariu