miercuri, 2 ianuarie 2013

Din nou la drum!






Bine v-am regasit! Sa fie ceas de regasire?

10 comentarii:

Gabriela spunea...

Stii ce e extraordinar pentru fiinta umana? Ca stie mereu sa isi creeze iluzia unor inceputuri, cand de fapt, viata curge lin, intr-un sens unic. De fapt, nu ne opreste nimeni din drumul nostru. Gasim doar pretextele unor ragazuri si le spunem inceputuri.

Mihai spunea...

In teorie asa este. Totusi, viata nu curge lin (ar fi si plictisitoare, nu). Cu, sau fara pretexte, pentru betivul care a dormit in sant (intr-un moment de puticnire), viata se reia. Cu semne de intrebare.
- Am mancat sarmale, am baut vin, dar cainele cand l-am mancat?

INCERTITUDINI spunea...

Cred că ați speriat-o pe Gabriela.
Luați lucrurile mai nemțește.

p.s. ați început anul cu psihologia fiului rătăcitor.

Mihai spunea...

Nu inteleg. De unde si pana unde curge viata lin?

INCERTITUDINI spunea...

La întrebarea asta chiar nu știu să răspund, că eu chiar rog timpul să-și oprească zborul, vorba poetului

„și clipele să-mi para niște muguri plini,
din care înfloresc aievea -- veșnicii.

Mihai spunea...

Muguri plini? Acum am priceput! Viata poate curge lin, crap, stiuca...
Am descoperit (cam tarziu) ca pot face pagini noi. Asa ca am pus pozele de azi (apare "pagini" in dreapta sus) intr-o pagina noua.

Gabriela spunea...

:) Nu am inteles faza cu cainele. Poate ca e inceput de an si nu sunt atat de receptiva. Cat despre sarmale si vin...la mine nu a fost cazul... :)

Mihai spunea...

Era un banc.
Reiau
Un betiv se trezeste dimineata. Dormise intr-un sant. In termeni pentru bebelusi, regurgitase. Un caine hamesit dadea tarcoale. Probabil, betivul credea ca l-a regurgitat si pe el? E mai clar?

Gabriela spunea...

:) clar. Aveti un stil cu care trebuie sa ma obisnuiesc.

Mihai spunea...

Nu este obligatoriu. Ramane la latitudinea dvs.