Vorbeam de Elodel si lupul ma opreste pe strada.
- Sa traiesti! Ce mai faci?
- Alerg ca disperatul. Tu?
- Am o enigma grozava! Nu-i dau de cap, dar nu ma las!
- Bravo! Spune.
- Ma vad cu Vuvuzel. Imi spune de o cladire veche de o suta de ani. Ma duc s-o vad. Stii ca eu sunt curios din fire ca o femeie. M-am dus la fata locului. Cladirea nu pare de o suta de ani.
- Si unde e misterul?
- Stai sa-ti zic una tare. Stii ca femeia nu inseala?
- Da? Care e poanta?
- Compara. Ei, ce zici?
- Bine. Treci la enigma.
- Nu razi? Nu e tare?
- Ba da, dar lasa acum.
- M-am gandit ca am inteles gresit. Poate e de la capatul celalalt al strazii. Acolo erao cladire proaspat demolata. "Asta trebuie sa fie!" mi-am zis si am insfacat o bucata de caramida. Am pus-o in portbagaj. Sa o duc acasa si sa o datez cu carbon.
- Ai carbon radioactiv?
- Ei, as! Lasa ca vad cu carbune medicinal. D-ala pentru gaze la stomac.
- Nu ai gasit si tu o caramida sanatoasa?
- E buna! Am sa tin minte poanta. Sa le-o spun si la clienti.
- Merge, merge treaba?
- Asa si asa. Daca au inchis drumurile, nu mai am cursele afara care aduc banul gramada.
Discutia e mai lunga, dar va spun continuarea in postarea urmatoare.
4 comentarii:
Pare o discutie purtata intre doua victime, dupa un atac cu viespii si dupa ce veninul si-a facut efectul. Totul reprezinta un delir oniric si fara sens despre caramizi datate radioactiv pe baza de carbune medicinal, ganduri psihotice despre femei. Totul parte cauzat de veninul de viespie. Parca s-ar impune interventia terapeutica de urgenta.
Visele bat realitatea!
Multumesc pentru comentarii. Voi incerca sa le deslusesc pentru a imi putea corecta naratiunea.
Trimiteți un comentariu