Primavara a venit
Campul tot a inverzit
Pomii au inmugurit
Iar ibricul... a coclit!
Daca ati sti ce neplacut e sa te trezesti si sa te uit ca vitelul la poarta noua la ibric! A aterizat direct in galeata de gunoi. Printre ceturile de dupa trezire, mi-am amintit de fierbatorul "ceausist". L-am gasit, dupa sapaturi, in ultimul raft al sifonierului. Zacea trist in cutia lui. Un fel de tub de carton in care se pune pasta de dinti. Pe una din laturi, un chip care incerca sa zambeasca. Sau nu m-am trezit eu bine...
M-am hotarat. Azi merg in Cismigiu. O tura de primavara.
Waw! Pomisorii au inmugurit. Chiar la intrarea de langa "Spicul" (pardon, acum e Vel Pitar,) un corcodus cu frunze rosii(?), ori cires, ori ce o fi, a inflorit. Florile acelea roz, mangaierea primaverii.
Continui pe aleea de langa strada si dau de "Lazar".
Ma strafulgera. "Cismigiu & comp.", cartea aceea a lui Bajenaru pe care, la fel ca autorul recenziei, am citit-o intr-o noapte. A doua zi trebuia sa ajunga la alt coleg. Daca nu ati citit-o, nici nu stiti ce ati pierdut! Povestea incepe cu un baietel de 11 ani convins ca toata lumea se uita la el si spoteste:"e licean" si continua cu trecerea sa si a colegilor prin adolescenta, cu nazbatiile inerente varstei, cu primii fiori ai iubirii... Totul din liceul care, la acea vreme, nu era separat de parc prin gard.
Trec de fantana Sisi, de chioscul fanfarei (Primaria l-a botezat foisor), de rotonda scriitorilor (S-ar putea sa exagerez. Poate nu asta a fost traseul), si ajung la "Lacul Lebedelor" (Functionarii astia au o imaginatie bolnavicioasa).
Langa lac, un loc de joaca. Nu mai e ca in copilaria mea. Imi amintesc de cele patru leagane. "Asta este pentru copii mari, de 7 ani!"
Si gandul zboara. Cismigiul are de toate. Pentru copii de la 2 ani ("Uite ce de porumbei! Nu se poate sa nu prind si eu unul!") pana la umbra platanilor unde se aduna pensionarii. Cismigiul...
Si gandul zboara la arhitectul peisagist Meyner, la povestile cu cavaleri si printese...
PS De cand nu ati mai fost prin Cismigiu?
(text scris acum un an si jumatate)
Campul tot a inverzit
Pomii au inmugurit
Iar ibricul... a coclit!
Daca ati sti ce neplacut e sa te trezesti si sa te uit ca vitelul la poarta noua la ibric! A aterizat direct in galeata de gunoi. Printre ceturile de dupa trezire, mi-am amintit de fierbatorul "ceausist". L-am gasit, dupa sapaturi, in ultimul raft al sifonierului. Zacea trist in cutia lui. Un fel de tub de carton in care se pune pasta de dinti. Pe una din laturi, un chip care incerca sa zambeasca. Sau nu m-am trezit eu bine...
M-am hotarat. Azi merg in Cismigiu. O tura de primavara.
Waw! Pomisorii au inmugurit. Chiar la intrarea de langa "Spicul" (pardon, acum e Vel Pitar,) un corcodus cu frunze rosii(?), ori cires, ori ce o fi, a inflorit. Florile acelea roz, mangaierea primaverii.
Continui pe aleea de langa strada si dau de "Lazar".
Ma strafulgera. "Cismigiu & comp.", cartea aceea a lui Bajenaru pe care, la fel ca autorul recenziei, am citit-o intr-o noapte. A doua zi trebuia sa ajunga la alt coleg. Daca nu ati citit-o, nici nu stiti ce ati pierdut! Povestea incepe cu un baietel de 11 ani convins ca toata lumea se uita la el si spoteste:"e licean" si continua cu trecerea sa si a colegilor prin adolescenta, cu nazbatiile inerente varstei, cu primii fiori ai iubirii... Totul din liceul care, la acea vreme, nu era separat de parc prin gard.
Trec de fantana Sisi, de chioscul fanfarei (Primaria l-a botezat foisor), de rotonda scriitorilor (S-ar putea sa exagerez. Poate nu asta a fost traseul), si ajung la "Lacul Lebedelor" (Functionarii astia au o imaginatie bolnavicioasa).
Langa lac, un loc de joaca. Nu mai e ca in copilaria mea. Imi amintesc de cele patru leagane. "Asta este pentru copii mari, de 7 ani!"
Si gandul zboara. Cismigiul are de toate. Pentru copii de la 2 ani ("Uite ce de porumbei! Nu se poate sa nu prind si eu unul!") pana la umbra platanilor unde se aduna pensionarii. Cismigiul...
Si gandul zboara la arhitectul peisagist Meyner, la povestile cu cavaleri si printese...
PS De cand nu ati mai fost prin Cismigiu?
(text scris acum un an si jumatate)
4 comentarii:
Astăzi este 8 noiembrie- La mulți ani!
Multumesc, dar in acte nu sunt Mihai. Ziua mea e spre sfarsitul lui noembrie.
Da nu mai seamana cu Cismigiul de altadat', e mai natural, e mai liberal, e mai verde, mai tanar si mai infloritor. Porumbelul se pregateste de decolare, cu motoarele la turatie maxima, ca un B52 reconstituit din plansele ultrasecrete. Da(!) este momentul renasterii spirituale, a trezirii din anii ciumei rosii fie ea si decolorate de soarele arzator. Sa fie oare o simpla plasmuire a imaginarului neprihanit?
Renastere! Imaginar! Neprihanit?
Trimiteți un comentariu