Ce ciudat e creierul uman! Ati observat ca, de multe ori, un gust, ori miros, ne trezeste amintiri demult uitate?
Si amintirile vin buluc. Nu una, nu doua, ci o intreaga perioada. Apoi, daca ramai in reveria vremurilor de altadata, se aduna alte si alte lucruri, se leaga cu un lant, poate nu lant, suna ca o colivie, o inchisoare a sufletului.
Poate e chiar un lant. Un lant care incearca sa te traga inapoi in trecut. Un lant ce vrea sa ramai in starea aceea.
PS Ma uitam aseara la Steve Davis, o legenda a snookerului. O lovitura ratata se transforma intr-una castigatoare. Sala a explodat. Mi-am amintit ca e de varsta mea si de o postare mai veche: "Hai ca poti tataie!"
Si amintirile vin buluc. Nu una, nu doua, ci o intreaga perioada. Apoi, daca ramai in reveria vremurilor de altadata, se aduna alte si alte lucruri, se leaga cu un lant, poate nu lant, suna ca o colivie, o inchisoare a sufletului.
Poate e chiar un lant. Un lant care incearca sa te traga inapoi in trecut. Un lant ce vrea sa ramai in starea aceea.
PS Ma uitam aseara la Steve Davis, o legenda a snookerului. O lovitura ratata se transforma intr-una castigatoare. Sala a explodat. Mi-am amintit ca e de varsta mea si de o postare mai veche: "Hai ca poti tataie!"
2 comentarii:
Da, exista o memorie senzoriala (olfaciva, gustativa.. etc). E normal. Tot ce atingem, simtim, lasa o amprenta, care se leaga de cele mai multe ori si de locul/locurile, timpurile in care am simtit.
Waw! Cat de tehnic! Nici un pic de traire.
Trimiteți un comentariu