Ciucasul in ceata

Sambata am avut iesire pe munte. Adica ne-am urcat in masina si nu ne-am oprit decat odata la tigara. Aproape de Ploiesti. Am fost atat de comozi incat am urcat si muntele cu masina. Drumul, bun. Bun de tot. Sa lasi arcuri, planetare... 
Am ajuns. Ne intampina o placuta: Parcare privata. Nu o bagam in seama. Ne luam rucsacii in spinare si...
Ceasul rau. Ceata nu ne lasa nici macar sa ne vedem sireturile de la bocanci. Noroc cu Nicusor. El ne spune pe unde ar fi, daca s-ar vedea, fiecare varf in parte. Adica "ne face panorama". 
Ma gandesc daca am ceva celofan galben. Sa inventez un filtru anticeata. Nu. N-am. Nu are importanta. De poze ne arde noua?
Ajungem la Belvedere. Nu cred. Mai bine i-ar zice Malvedere. Nu vad nimic. Hotarasc sa ma intorc la cabana. "Ma descurc, nu va faceti griji. Daca ma vad cu ursul (parca nu stiu ca acum hiberneaza!) va pastrez blana! La foamea mea..."
Parasesc poteca. Trec prin zapada pana la genunchi. Ai zice ca sunt Fat Frumos in lupta cu Zmeul. Dau cu el si il infig in pamant pana la crengi. Era Zmeul sau Balaurul cu sapte crengi?
Nici nu stiu cand a trecut timpul. S-au intors si ei. Au fost la o fantana. Nu a lui Botorog. Aia e in Piatra Craiului. Nu ii inteleg. Atata drum... La cabana e apa curenta. 
Ne schimbam de hainele ude si urcam in masina. Urcam sa coboram. Muntele. La Cheia niste caini fac autostopul. Sau cer mancare. Eu apuc sa fumez. Mai am inca un strop de cafea. 
Ne-am intors fara pauze. Ploua. Adica afara ploua. Iar pe poze imi apare un pixel albastru. Iar politica? "...ai dracu' cu melcii vostrii!!!"