Tare's mic si necajit

Sunt trist. Foarte trist. Desi nu sunt prapastios, am fost in Prapastiile Zarnestiului. Urat! Foarte urat! Nu tu bloc de beton, ori bomba cu neutron. Va mai amintiti anii '80? Un pusti a castigat la "Iata anul nou..." o basca de monede d'alea de 5 lei "noi", de aluminiu, cu o rima pe tema asta.

Dar, sa revenim la Prapastiile noastre. Sau ale Zarnestiului. Daca as fi un muntzoman practicant, v-as povesti drumul cu nume, date, cote, semne. Dar nu sunt. Sunt un pantofar. Si pantofii mei sunt mult mai tociti pe strazile Bucurestiului decat pe drumurile de munte. Si apoi, eu nu cred in semne. Daca iti taie calea pisica neagra...
Ei bine, noua ne-a taiat calea capra de aceiasi culoare. Cred ca de suparare. Asadar, nu sunt singurul suparat.

Cand sa iesim din Zarnesti, pe malul Raului Mare, puhoi de lume. Nu, nu mergeau in Prapastii, aveau nunta. Cu mic, cu mare, stateau pe la porti si (era sa zic o prostie) lipisera ochii pe necunoscuti ca pe butelie. Sa juri ca esti intr-un sat de campie, nu in Ardeal.

Drumul pana la Fantana lui Botorog a decurs fara incidente majore. Mai pasteau vacile, mai vedeam pe dealuri cate o turma de oi, mai niste stanci razuite, ca acolo a fost o cariera de piatra. Vedeti dumneavoastra, stimati cititori, si piatra isi cauta job. Vrea cariera!

De aici incepe "raliul". Se duc nuntasii sa-si faca poze in Prapastii. Masini de toate felurile si marimile. Ba chiar si al unei firme de paza. Norocul nostru ca de la un punct nu au mai putut. E o bariera. Aici insa, au debarcat niste copii. Nu galagia, pungile si ambalajele au fost problema. Cei care i-au adus nu le-au spus, sau nu stiau nici ei ca aici nu suntem pe Calea Victoriei?

Peisajul, toamna-iarna. Frunze de toate culorile. De la verdele brazilor, la rosu, portocaliu si pana la galben. Bruma amestecata cu zapada, stanci nudiste si un cer aproape senin, traversat, cand si cand, de nori pufosi, asemeni "vatei pe bat" din copilarie.

Recomandari? Incaltari rezistente la pietrele drumului de-a dreptul forestier, aparat foto si... cam atat. Daca sunteti muntzoman, luati si rucsac si pregatiti-va. De la limita Prapastiilor aveti un urcus nu tocmai usor pana la Cabana Curmatura.

Eu nu m-am aventurat.