Sfarsitul lumii

Coana Lina este distrusa! Nu a mai trait asemenea emotii din anii '70. Atunci cand a facut valva rapirea fostului premier italian, Aldo Moro. De emotie a uitat placinta de marar in cuptor. Sta panicata in fotoliu si imi urmareste blogul. La un moment dat nu a mai rezistat si a pus mana pe telefon:
- Ai mai aflat ceva?
- Nu doamna. Imi pare rau. Cum aflu, public.
- Unde o fi sarmanul nostru ex-vecin? Nu mai pot dormi noaptea.
- Nu stiu. Din pacate nu stiu nimic. Ma intreb ce legatura ar putea avea robinetul din bucatarie cu disparitia.
- Si eu ma gandesc intr-una. Nu vad nici cea mai mica legatura. Ce o fi?
A inchis. A scos placinta din cuptor si a aruncat-o. Vecinii sunt perplecsi. Mai ceva ca Gelu Perplexul. Cum de a ars placinta Coana Lina? E sfarsitul lumii!!! Aveau dreptate mayasii!
Nu ratati postarea urmatoare! Acum stiti sigur ce pierdeti!

Nostalgia

Imi amintesc cu nostalgie de vechiul meu Sony. Ce poze faceam acum un an! Ce detalii era in stare el sa vada! Pot sa spun ca, dupa ce le introduceam in calculator, le vedeam si eu! El era ochiul meu de soim.

- Bunicele.

- Ce spui acolo Elodele?

- Ca ar trebui sa mai exersezi.

- Imi dai vreo tema?

Noiembrie (si m-am certat cu Elodel)

Daca postarile vi se par putin ciudate, trebuie sa va spun ca, din lipsa de timp, le programe pe perioada mai indelungata. Mi s-a parut singura solutie. Din aceiasi cauza, raspunsurile mele la comentarii s-ar putea sa intarzie.

- Urat din partea ta!

- Elodele, daca vrei sa stii, nici nu mai vorbesc cu tine! Esti rautacios!

Sfarsit de octombrie (2)

Din pacate, soarele a apus dupa blocuri. Blocurile, aceasta inventie a ultimului secol (am sa studiez fenomenul pentru a afla data precisa), a crescut aglomeratia urbana. Fiind din ce in ce mai compactati (mai ales in autobuze, la ore de varf), ajungand pana si sa ne simtim respiratia unii altora, ne indepartam din ce in ce mai mult. Pe vremea bunicii se cunostea toata lumea de pe strada. Se asezau cateodata la taifasuri. Azi nu ne mai cunoastem nici vecinii de scara. 
- Evolutie nene!
- Elodele, te-am intrebat eu ceva?

Ceata

In dimineata aceasta, in mintea mea, e ceata. Ma misc in reluare. Parca as dormi si as visa ca m-am trezit. Imi fac o cafeluta. Suna telefonul.

- Alo

- Nu ai mai scris nimic despre mine. 

- Cine este?

Intind mana spre cana de cafea. E goala. Ma uit la scrumiera. Nici un chistoc. Sun.

- Alo, Elodel?

- Ce iti veni sa ma suni la ora asta?

- Nu tu ai sunat mai devreme?

- Esti nebun? De ce sa te sun?

- Scuze!

Inchid telefonul si ma indrept spre bucatarie. Apa fierbe. A mai ramas putina pe fundul ibricului.